Salariul minim
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Gândiți-vă la două casiere. Una lucrează într-un supermarket din București, cealaltă într-un oraș mic din nord-estul țării. Legea le garantează amândurora același salariu minim. Pentru prima, minimul poate fi mult sub salariul obișnuit din oraș. Pentru a doua, poate fi aproape de ce câștigă jumătate dintre angajații din jur. Întrebarea lecției este simplă: salariul minim îi ajută pe cei cu venituri mici sau le închide unora ușa spre primul loc de muncă? Răspunsul cinstit este „depinde”, iar azi vom vedea de ce depinde.
Să începem cu problema. Mulți oameni muncesc cu normă întreagă și totuși câștigă puțin. Un angajat fără calificare are de obicei mai puțină putere de negociere decât firma care îl angajează, mai ales acolo unde sunt puține firme. Problema de politică publică are deci două fețe: venituri mici din muncă și o negociere dezechilibrată.
Salariul minim este un preț minim pentru muncă. Sub acest nivel, un contract de muncă nu se poate încheia legal. În România, salariul minim brut pe țară se stabilește prin hotărâre de Guvern, după consultarea Consiliului Național Tripartit, în care stau sindicatele, patronatele și Guvernul. De la 1 iulie 2026, salariul minim este de 4.325 de lei brut, adică 2.699 de lei net pe lună. Din 1 ianuarie 2019, prin OUG 114 din 2018, în construcții există un salariu minim separat și mai mare, introdus împreună cu facilități fiscale pentru sector. În 2026, el este de 4.582 de lei brut pe lună, același nivel ca în 2025.
Există și un nivel european. Directiva din 2022 privind salariile minime adecvate cere statelor membre criterii clare pentru stabilirea salariului minim și propune, ca repere orientative, 60 la sută din salariul median brut și 50 la sută din salariul mediu brut. În noiembrie 2025, Curtea de Justiție a UE a menținut directiva în cea mai mare parte, dar a anulat câteva prevederi considerate prea intruzive în felul în care statele își stabilesc salariile. Cererea de anulare venise de la Danemarca. Despre competențe și subsidiaritate am vorbit în lecțiile 04.03 și 04.04.
Mecanismul îl cunoașteți din lecția 06.05, despre controlul prețurilor. Dacă minimul este stabilit peste salariul pe care piața l-ar plăti pentru o anumită muncă, firmele cer mai puțină muncă de acel tip. Asta nu înseamnă neapărat concedieri. Înseamnă mai puține angajări noi, mai puține ore, mai puține beneficii, un ritm de lucru mai intens pentru cei rămași, mai multă automatizare sau mai multă muncă la negru.
Acum, argumentul cel mai bun al susținătorilor. Să presupunem un oraș mic cu un singur angajator mare. Economiștii numesc această situație monopson: un singur cumpărător, aici, de muncă. Ca să atragă un lucrător în plus, firma trebuie să ridice salariul tuturor, așa că preferă să angajeze mai puțini oameni și să le plătească mai puțin decât valoarea pe care o produc. Într-o astfel de piață, un salariu minim bine ales poate crește și salariile, și numărul de angajați. Susținătorii mai spun trei lucruri serioase: minimul reduce sărăcia celor care muncesc, scade fluctuația de personal și împiedică firmele să plătească atât de puțin încât angajații lor să depindă de ajutoare sociale plătite de toți.
Ce se vede? Fluturașul de salariu mai mare al celor care își păstrează locul de muncă. Titlul din presă. Statistica salariului mediu care urcă.
Ce nu se vede? Tânărul fără experiență pe care nu îl mai angajează nimeni pentru că, la acel salariu, munca lui nu acoperă costul. Orele tăiate. Micul magazin dintr-o regiune săracă, care nu se mai deschide. Contractul cu normă parțială pe hârtie și restul banilor „în plic”. Și prețurile ceva mai mari plătite de toți cumpărătorii, inclusiv de cei săraci. În România, o parte importantă a contractelor de muncă este plătită exact la nivelul minim, așa că orice decizie despre minim atinge o mulțime de oameni. În 2024, potrivit unei confederații sindicale, aproximativ 15 la sută dintre contracte erau încadrate pe salariul minim.
Ce arată datele? Celebrul studiu al lui Card și Krueger din 1994 a comparat restaurantele fast-food din New Jersey, unde salariul minim crescuse, cu cele din Pennsylvania vecină, unde nu crescuse. Nu au găsit o scădere a numărului de angajați. Alți economiști, cu alte date, au ajuns la concluzii diferite, iar dezbaterea a durat ani buni. Metoda folosită, diferența în diferențe, am explicat-o în lecția 10.03.
Concluzia la care ajunge acum majoritatea cercetătorilor este mai nuanțată decât ambele tabere. Creșterile moderate, față de salariile locale, au de obicei efecte mici asupra numărului de locuri de muncă. Când minimul se apropie mult de salariul median, efectele negative devin mai probabile, mai ales pentru tineri și pentru cei cu puțină calificare. De aceea contează raportul dintre minim și salariul median, nu cifra în sine. În România, salariul minim depășește 60 la sută din salariul median, unul dintre cele mai ridicate niveluri din UE, iar între regiuni diferențele sunt mari. Salariul mediu net din București este cu aproape 36 la sută peste media națională, iar cel din Botoșani, cu aproape 23 la sută sub ea. Același minim apasă deci mult mai greu în Botoșani decât în București. Aceeași regulă poate fi inofensivă într-un loc și foarte strânsă în altul. Exact situația celor două casiere de la început.
Ce alternative avem? Prima: un credit fiscal pentru venituri din muncă, cum este cel din Statele Unite, unde cei cu venituri mici primesc un supliment de la stat dacă lucrează. Costul îl plătesc toți contribuabilii, nu doar angajatorii din regiunile sărace, iar ajutorul țintește venitul gospodăriei. Mulți dintre cei plătiți cu minimul nu trăiesc în gospodării sărace, iar multe gospodării sărace nu au pe nimeni angajat. A doua: impozite și contribuții mai mici pe salariile mici. În România, impozitele și contribuțiile iau o parte mare din costul unui salariu mic. Au existat deja facilități de acest tip. În 2025, pentru cei plătiți cu minimul, 300 de lei pe lună au fost scutiți de impozit și de contribuțiile salariatului; în 2026, suma scutită a fost de 300 de lei până în iunie și de 200 de lei după majorarea din iulie. A treia: o comisie independentă, care propune nivelul minimului pe baza dovezilor, cum face Low Pay Commission în Marea Britanie. Iar dacă problema este monopsonul, ajută tot ce le dă lucrătorilor mai multe opțiuni: transport spre alte orașe, mai multe firme, mai puține bariere la înființarea lor. Analiza distribuțională din lecția 07.06 vă ajută să comparați cinstit aceste variante.
Lecția de design: judecă un preț minim după locul cel mai sărac în care se aplică, nu după media națională. Întreabă-te cât de sus este minimul față de salariile reale din acel loc și cine rămâne pe dinafară dacă ai greșit.
În lecția următoare trecem de la un preț minim la un preț maxim: plafonarea prețurilor la energie.
Testează-ți cunoștințele: Salariul minim (7 întrebări)