Informație și putere de piață
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
O studentă găsește o garsonieră, plătește două chirii garanție și se mută. După un an, la plecare, proprietarul descoperă dintr-odată o pată pe covor, o ușă care se închide greu și o factură neplătită. Garanția nu se mai întoarce. Studenta nu știe dacă pata era acolo de la început. Nici nu are o fotografie, nici un proces-verbal. Cine știa mai mult la semnarea contractului?
În lecția trecută am văzut externalitățile și bunurile publice. Azi ne uităm la alte două situații în care piața poate funcționa prost. Prima este asimetria informațională: o parte a tranzacției știe ceva important pe care cealaltă nu îl știe. Proprietarul știe că instalația de încălzire se strică în fiecare iarnă. Chiriașul știe dacă plănuiește să organizeze petreceri în fiecare weekend.
Asimetria informațională produce două probleme clasice. Prima este selecția adversă. Gândiți-vă la piața mașinilor second-hand. Cumpărătorul nu poate deosebi o mașină bună de una cu defecte ascunse, așa că oferă un preț mediu. La acest preț, cei care au mașini bune nu mai vor să vândă, iar pe piață rămân tot mai multe mașini proaste. Economistul George Akerlof a descris acest mecanism în 1970, într-un articol celebru despre „lămâi”, cum le spun americanii mașinilor cu defecte. În 2001 a primit pentru aceste idei premiul Nobel pentru economie, împreună cu alți doi economiști.
A doua problemă este hazardul moral. Ea apare după ce contractul s-a semnat. Dacă știu că altcineva suportă costul faptelor mele, s-ar putea să fiu mai puțin atent. Un chiriaș care nu dă garanție are mai puține motive să aibă grijă de apartament. Un proprietar care a încasat deja garanția are mai puține motive să repare repede caloriferul.
Dar oamenii nu stau cu mâinile în sân în fața acestor probleme. Piața a inventat multe soluții. Reputația: o firmă care înșală pierde clienți. Recenziile și ratingurile: platformele online le fac vizibile pentru oricine. Garanțiile: un vânzător de mașini care dă un an de garanție îți spune că are încredere în marfă. Contractele cu clauze clare și inventarul semnat la intrare. Intermediarii, de la agenții imobiliari la firmele care fac inspecții tehnice. Asimetria informațională este reală, dar rareori rămâne fără niciun răspuns.
A doua situație din lecția de azi este puterea de piață. Un vânzător are putere de piață atunci când poate ridica prețul fără să piardă cea mai mare parte a clienților, pentru că aceștia nu au unde să meargă. Cazul extrem este monopolul, un singur vânzător. Atunci oferta tinde să fie mai mică, iar prețul mai mare decât într-o piață cu concurență.
Dar de unde vine puterea de piață? Uneori din piață: un produs mult mai bun sau costuri fixe atât de mari încât nu are sens să existe două rețele de apă în același oraș. Foarte des însă, puterea de piață durabilă vine din reguli. Un număr limitat de licențe, un drept exclusiv acordat de stat, autorizații pe care doar firmele mari și vechi le pot obține. O firmă care domină piața prin calitate poate fi atacată de un concurent mai bun. O firmă protejată de lege, nu.
Aici apare eșecul statului pereche cu eșecul pieței. Licențele și autorizațiile sunt justificate de obicei prin asimetria informațională: clientul nu poate verifica singur dacă un electrician sau un taximetrist e competent și sigur. Uneori justificarea e solidă. Dar cine cere cel mai insistent reguli mai stricte de intrare într-o profesie? De multe ori, chiar cei care sunt deja în ea. Fiecare examen în plus, fiecare an de stagiu, fiecare limită a numărului de licențe ține concurenții noi departe. Taxiurile cu un număr fix de licențe sunt exemplul cunoscut, pe care îl discutăm pe larg în lecția 03.05. Licențierea profesiilor o analizăm în lecția 06.07.
Să ne întoarcem la chiriile studenților. Unde apar aici problemele de informație?
Pe partea studentului: defecte ascunse, cheltuieli comune neanunțate, garanții care nu se mai întorc. Pe partea proprietarului: chiriași care pot strica apartamentul sau care pleacă fără să plătească ultimele facturi. Ambele părți au motive să se teamă, iar această teamă scumpește închirierea pentru toată lumea. Proprietarul cere o garanție mai mare, studentul acceptă mai greu oferta, căutarea durează mai mult.
Soluțiile nu trebuie să fie grele. Un contract-tip, publicat de universitate sau de primărie și folosit voluntar, cu inventar și fotografii la intrare. Reguli clare și cunoscute pentru returnarea garanției. Recenzii pentru proprietari și pentru chiriași, pe platformele care există deja. Despre transparență ca instrument vorbim în lecția 06.02. Ce nu spune această analiză: că problemele de informație explică singure chiriile mari. Ele adaugă costuri, dar cauza principală rămâne oferta care crește încet.
Și puterea de piață? E tentant să spunem că proprietarii „își impun prețul”. Dar pe piața chiriilor din marile orașe există mii de proprietari, mulți cu unul sau două apartamente, care concurează între ei pentru chiriași. Niciunul nu poate dicta singur prețul. Dacă toți pot cere chirii mari, motivul nu este o înțelegere între ei, ci faptul că oferta totală e mică față de cerere. Iar o parte din această raritate vine din regulile care limitează construcția. Cu alte cuvinte, puterea de preț pe care o vedem nu vine dintr-un monopol, ci dintr-o barieră la intrare pentru locuințele noi.
Lecția de design: când vezi o problemă de informație, caută întâi ce soluții au găsit deja oamenii și cum le poți completa ușor. Iar când cineva cere o licență nouă, întreabă-te cine ar rămâne pe dinafară.
Până acum am vorbit despre eșecurile pieței. În lecția următoare întoarcem întrebarea: ce stimulente au cei care decid în numele nostru?
Testează-ți cunoștințele: Informație și putere de piață (6 întrebări)