Regimuri de curs de schimb
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În lecția trecută, cursul de schimb s-a format liber, din cerere și ofertă. Dar acest preț îl interesează mult pe stat, pentru că atinge prețurile, exporturile și datoriile tuturor. De aceea, fiecare țară alege un regim de curs de schimb, adică regulile după care moneda ei se poate mișca.
Putem așeza regimurile pe o linie. La un capăt, moneda flotează liber. La celălalt, țara renunță complet la moneda proprie. Între ele sunt câteva variante intermediare.
Primul este cursul flotant. Banca centrală lasă piața să stabilească prețul și nu intervine. Avantajul este că moneda funcționează ca un amortizor. Dacă cererea pentru exporturile țării scade, moneda se depreciază, exporturile se ieftinesc și economia se ajustează mai ușor. Dezavantajul este volatilitatea: un exportator nu știe ce curs va avea peste șase luni.
La celălalt capăt este cursul fix. Statul anunță un preț, de exemplu un anumit număr de unități din moneda națională pentru un euro, și promite să-l apere. Dacă la acel preț mai mulți vor să cumpere euro decât să vândă, banca centrală acoperă diferența din rezervele valutare. Avantajul este predictibilitatea. Riscul este că rezervele se termină.
Aici apare un eșec tipic al statului. Un curs fix este o promisiune politică, iar guvernele o apără adesea mult după ce nu mai are acoperire. La 16 septembrie 1992, Marea Britanie își apăra lira în mecanismul european de curs de schimb. Banca Angliei a cumpărat masiv lire, iar dobânda a fost urcată de la 10 la 12 la sută, apoi s-a anunțat 15 la sută, în aceeași zi. Seara, lira a ieșit din mecanism. Rezervele cheltuite și dobânzile urcate în grabă nu au schimbat finalul, doar l-au scumpit.
O formă mai strictă de curs fix este consiliul monetar, în engleză currency board. Banca centrală poate emite monedă națională doar dacă are în rezerve valuta corespunzătoare. Practic, renunță la politica monetară proprie și nu mai poate finanța statul.
Bulgaria vecină este exemplul clasic. După o criză bancară și o explozie a inflației, în iarna 1996-1997, la 1 iulie 1997 a introdus un consiliu monetar. Leva a fost legată întâi de marca germană, iar din 1999 de euro. Cursul nu s-a mai schimbat până la 1 ianuarie 2026, când Bulgaria a adoptat euro, devenind al 21-lea stat din zona euro. Consiliul a funcționat pentru că a fost însoțit de disciplină fiscală: statul nu se putea baza pe tipărirea de bani.
Ultimul pas este uniunea monetară: mai multe țări folosesc aceeași monedă și au o singură bancă centrală. Despre ce ar însemna asta pentru România vorbim în ultima lecție a modulului.
Și România? Leul are un regim de flotare controlată, în engleză managed floating. Cursul se formează pe piață, dar BNR poate interveni ca să tempereze mișcările bruște. Banca Centrală Europeană observa în 2026 că, datorită acestui regim, leul a avut o volatilitate relativ mică.
Flotarea controlată pare compromisul ideal, dar are și ea o limită. Banca centrală trebuie să decidă, de la caz la caz, ce mișcare e „bruscă” și ce mișcare e o ajustare necesară. Nimeni nu cunoaște cursul de echilibru dinainte. Dacă intervenția amână o depreciere justificată, rezervele scad, iar ajustarea vine mai târziu și mai brusc. Iar când regula nu e anunțată, firmele trebuie să ghicească intențiile băncii centrale.
De ce nu poate o țară să aibă totul? Economiștii vorbesc despre trilema imposibilă. Orice țară ar vrea un curs stabil, libera circulație a capitalului și o politică monetară proprie. Poate avea însă doar două dintre ele. Dacă are curs fix și capital liber, iar banca centrală coboară dobânda sub cea din zona euro, investitorii își mută banii afară și pun presiune pe curs. Ca să-l apere, banca trebuie să urce dobânda la loc. Bulgaria a ales cursul fix și capitalul liber, deci a renunțat la politica monetară.
Așadar, fiecare regim cumpără ceva și plătește ceva. Cursul flotant oferă un amortizor, dar aduce volatilitate. Cursul fix aduce disciplină, dar doar cât timp statul o respectă și are rezerve să o apere. În lecția următoare vedem spre ce tinde cursul de schimb pe termen lung.
Testează-ți cunoștințele: Regimuri de curs de schimb (6 întrebări)