Cursul de schimb
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Ana pleacă un semestru cu Erasmus în Spania. Mihai are o mică fabrică de piese auto lângă Pitești și vinde aproape tot în Germania. Amândoi se uită zilnic la același număr: câți lei costă un euro. Acest număr este cursul de schimb, în engleză exchange rate. Toate cifrele din lecție sunt ipotetice, alese ca să se calculeze ușor.
Cursul de schimb este un preț ca oricare altul: prețul unei monede exprimat în altă monedă. În România îl citim ca număr de lei pentru un euro. Dacă un euro costă cinci lei, atunci un leu costă 20 de eurocenți. Este același preț, privit din cele două capete.
Două cuvinte trebuie fixate de la început. Când un euro ajunge să coste mai mulți lei, spunem că leul se depreciază. Când un euro costă mai puțini lei, leul se apreciază. Atenție la titlurile de știri: „euro a urcat” înseamnă, de fapt, că leul a scăzut.
De unde vine acest preț? Din cerere și ofertă, exact ca la microeconomie. Desenăm piața euro în România. Pe axa verticală punem prețul euro în lei. Pe axa orizontală, cantitatea de euro schimbată. Echilibrul inițial este la cinci lei pentru un euro.
Cine cere euro? Cei care au lei și trebuie să plătească în euro. Un importator de telefoane, o familie care pleacă în vacanță în Grecia, Ana, care plătește chiria în Spania. Curba cererii coboară: cu cât euro e mai ieftin, cu atât produsele străine par mai ieftine și cumpărăm mai multe.
Cine oferă euro? Cei care primesc euro și au nevoie de lei. Mihai încasează în euro, dar plătește salariile și furnizorii în lei, așa că vinde euro. La fel face o firmă străină care construiește un depozit lângă București, un turist italian venit la mare sau un român din Spania care trimite bani acasă.
Acum putem face predicții. Să presupunem că românii cumpără mult mai multe bunuri din import. Cererea de euro crește, curba cererii se deplasează spre dreapta, iar prețul euro urcă, să zicem, la cinci lei și cincizeci de bani. Leul se depreciază. Același efect îl are teama de inflație, care îi face pe oameni să-și mute economiile din lei în euro.
Invers, dacă firmele străine decid să construiască mai multe fabrici în România, aduc mai mulți euro pe piață. Oferta de euro crește, curba se deplasează spre dreapta, iar euro se ieftinește, de exemplu la patru lei și cincizeci de bani. Leul se apreciază.
Ce înseamnă o depreciere pentru cei doi? Chiria Anei, de 400 de euro, costa 2.000 de lei. La noul curs costă 2.200 de lei: o veste proastă pentru ea. Mihai vinde o piesă cu 100 de euro. Înainte primea 500 de lei, acum primește 550: o veste bună pentru el. Ba chiar și-ar putea ieftini puțin piesa în euro și tot ar încasa mai mulți lei decât înainte. O depreciere face exporturile mai ieftine pentru străini și importurile mai scumpe pentru noi.
Până acum am vorbit despre cursul nominal, cel afișat la casa de schimb. Dar pe Mihai îl interesează mai ales dacă produsele lui sunt ieftine sau scumpe față de ale concurenților. Pentru asta folosim cursul de schimb real, care ține cont și de prețuri.
Cursul real compară un coș de bunuri românești cu unul din zona euro, exprimate în aceeași monedă. Să presupunem că un coș costă 1.000 de lei în România și 250 de euro în zona euro, la cinci lei pe euro. Coșul românesc valorează 200 de euro, adică 0,8 coșuri din zona euro. Atenție: aici, un număr mai mare înseamnă un leu mai puternic, invers decât la cursul afișat la casa de schimb.
Acum, să presupunem că într-un an prețurile din România cresc cu opt la sută, iar cele din zona euro cu doar două la sută. Cursul nominal rămâne la cinci. Coșul românesc costă 1.080 de lei, adică 216 euro, iar cel european 255 de euro. Raportul urcă la aproximativ 0,85. Deși la casa de schimb nu s-a mișcat nimic, leul s-a apreciat în termeni reali cu aproape șase la sută, iar piesele lui Mihai au devenit mai scumpe pentru clienții germani.
Așadar, cursul de schimb se formează din cererea și oferta de valută. Cursul nominal ne spune câți lei dăm pe un euro, iar cursul real ne spune cât de competitive sunt produsele noastre. În lecția următoare vedem că statele pot lăsa acest preț liber sau îl pot fixa, și ce câștigă sau pierd în fiecare caz.
Testează-ți cunoștințele: Cursul de schimb (6 întrebări)