Modificări ale vitezei de circulație a banilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În lecția trecută, curba cererii agregate s-a mișcat pentru că banca centrală a schimbat ritmul în care crește masa monetară. Curba CA are însă două motoare. Astăzi îl ținem pe primul pe loc, adică presupunem că masa monetară crește în același ritm, și ne uităm numai la al doilea: viteza de circulație a banilor.
Vă amintiți ce înseamnă viteza: de câte ori este cheltuit, în medie, un leu pe bunuri și servicii finale într-un an. Dacă oamenii încep să cheltuiască mai repede banii pe care îi au, viteza crește. Numărul de bancnote rămâne același, dar cheltuielile totale cresc. Invers, când banii stau mai mult în conturi și în sertare, cheltuielile încetinesc.
Ca să vedem de unde vin aceste schimbări, folosim o identitate din primul modul. PIB-ul, adică totalul cheltuielilor pe bunuri finale, este suma dintre consum, investiții, achiziții guvernamentale de bunuri și servicii și exporturi nete. Identitatea nu explică nimic singură, doar sortează cheltuielile pe categorii. Dar ne arată unde să căutăm: dacă viteza se schimbă, atunci s-a schimbat ritmul de creștere al cel puțin uneia dintre aceste patru categorii.
Lucrăm cu economia ipotetică din lecțiile anterioare. Rata de creștere potențială este de 3 la sută. Masa monetară crește cu 5 la sută pe an, viteza rămâne constantă, deci cheltuielile cresc tot cu 5 la sută. Inflația, efectivă și așteptată, este de 2 la sută. Suntem în punctul A, unde se întâlnesc toate cele trei curbe.
Primul exemplu: statul decide un program amplu de înzestrare a armatei. Achizițiile guvernamentale cresc brusc mai repede. Fără niciun leu tipărit în plus, cheltuielile totale accelerează de la 5 la 7 la sută pe an.
Curba CA se mută spre dreapta. Pe termen scurt, prețurile și salariile sunt rigide, așa că economia urcă de-a lungul curbei OATS, din A în B. Creșterea reală ajunge la 4 la sută, iar inflația la 3 la sută. Patru plus trei fac șapte. Fabricile lucrează mai mult, dar și prețurile urcă mai repede.
Ce se întâmplă mai departe? Cheltuielile publice nu pot crește la nesfârșit mai repede decât economia. Dacă ar face-o, într-o zi ar depăși întregul PIB, ceea ce e imposibil. Mai devreme sau mai târziu, ritmul lor revine la normal. Nivelul cheltuielilor cu armata poate rămâne mai ridicat, dar ritmul de creștere nu. Curba CA se întoarce, iar economia revine în A.
Aici apare o diferență importantă între cele două motoare ale cererii agregate. Banca centrală poate decide să crească masa monetară cu 10 la sută pe an, an după an, la nesfârșit. Viteza de circulație, în schimb, nu poate accelera sau încetini la nesfârșit. Un mod simplu de a ține minte: pe termen lung, economia stă pe OATL, iar inflația depinde de ritmul în care crește masa monetară. Dacă acest ritm nu s-a schimbat, nici inflația de pe termen lung nu se schimbă. Deci un șoc de viteză mută curba CA, apoi o aduce înapoi.
Temporar nu înseamnă însă inofensiv. Un asemenea du-te-vino poate produce fluctuații serioase. Iar dacă scăderea cheltuielilor este mare, poate produce o recesiune.
Al doilea exemplu pornește de la frică. Să zicem că oamenii devin brusc pesimiști și se tem că își vor pierde locul de muncă. Ce fac? Mai folosesc un an telefonul vechi, lasă renovarea apartamentului pe altă dată, renunță la concediul din străinătate. Banii rămași îi pun deoparte, pentru zile negre. Economiștii numesc asta economisire din precauție. Keynes vorbea despre „spiritele animale”, adică valuri de optimism și de pesimism care schimbă cheltuielile mult mai repede decât ar face-o un calcul rece. Aici, spiritele animale au devenit negative.
Ați trăit un asemenea episod în 2020. Pe lângă restricțiile sanitare, care au oprit direct o parte din producție, mulți oameni au strâns cureaua din prudență, chiar și acolo unde nimic nu-i obliga. Nu știau cât va dura pandemia și dacă își vor păstra venitul. Banii au stat mai mult în conturi, iar viteza de circulație a scăzut. Restricțiile au fost un șoc real, iar frica a fost un șoc de cerere. Acum izolăm doar partea de cerere. Combinația celor două o rezolvăm în exercițiul despre șocuri multiple.
Pe grafic, consumul care încetinește mută curba CA spre stânga. Să presupunem că cheltuielile totale cresc acum doar cu 1 la sută. Pe termen scurt, economia coboară pe OATS din A în B. Creșterea reală scade la 1 la sută, iar inflația ajunge la zero. Pe termen lung, frica trece, prețurile și salariile se ajustează, cheltuielile își reiau ritmul obișnuit, iar economia revine în A.
Poate vă întrebați: dacă oamenii cheltuiesc mai puțin, n-ar putea statul să cheltuiască mai mult în locul lor? Exact aceasta este ideea politicii fiscale, pe care o discutăm într-un modul următor. Vom vedea acolo și limitele ei. Recesiunea trebuie întâi recunoscută, din date care vin cu întârziere. Apoi măsurile trebuie decise și puse în practică. Dacă ajutorul sosește când economia și-a revenit deja, el umflă boomul în loc să atenueze recesiunea.
Să recapitulăm ce deplasează curba cererii agregate. Prima sursă este masa monetară: dacă ea crește mai repede, CA se mută spre dreapta; dacă încetinește, mai ales pe neașteptate, CA se mută spre stânga. Restul vine prin viteză, adică prin cele patru categorii de cheltuieli. Încrederea și frica mișcă consumul și, mai ales, investițiile, pentru că o firmă care se teme de viitor amână fabrica nouă. Schimbările mari de impozite acționează la fel: impozitele mai mici cresc de regulă cheltuielile, cele mai mari le reduc. Achizițiile guvernamentale mai mari mută CA spre dreapta, cele mai mici o mută spre stânga.
Ultima categorie sunt exporturile nete, adică exporturile minus importurile. Dacă în Europa crește brusc cererea pentru mașinile produse la Mioveni și la Craiova, cheltuielile pentru producția românească cresc, iar CA se mută spre dreapta. Același efect îl are o scădere a importurilor. Invers, exporturi mai slabe sau un val de importuri reduc cheltuielile pentru producția internă și mută CA spre stânga.
Nu are rost să tocați această listă. Dacă ați înțeles logica, o puteți reconstrui oricând. Tot ce îi face pe oameni, pe firme, pe stat sau pe cumpărătorii străini să cheltuiască mai mult mută CA spre dreapta și dă economiei un impuls. Tot ce reduce cheltuielile mută CA spre stânga și produce un șoc negativ, temporar, dar uneori foarte dureros. Cu modelul complet putem acum să analizăm cea mai gravă criză din istoria economiei americane: Marea Depresiune.
Testează-ți cunoștințele: Modificări ale vitezei de circulație a banilor (6 întrebări)