Curba ofertei agregate pe termen lung
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În lecția trecută am construit curba cererii agregate. Acum îi adăugăm a doua piesă a modelului: curba ofertei agregate pe termen lung. Cu ea vom putea explica prima sursă a fluctuațiilor economice, și anume șocurile reale.
Să ne întoarcem la factorii din modulul despre creșterea economică. Capitalul fizic, munca împreună cu capitalul uman, ideile și instituțiile bune determină cât de repede poate crește o economie. Fiecare țară are, așadar, o rată de creștere potențială, dată de acești factori fundamentali. O mai numim rata de creștere Solow sau, pe scurt, rata Solow.
Acum puneți-vă o întrebare simplă. Depinde vreunul dintre acești factori de rata inflației? Câte mașini are o fabrică, cât de bine pregătiți sunt inginerii, ce tehnologii folosim: niciuna nu se schimbă pe termen lung doar pentru că prețurile cresc cu 2 sau cu 5 la sută pe an. Iar dacă factorii fundamentali nu depind de inflație, nici rata de creștere potențială nu depinde de ea.
De aici vine forma curbei. Oferta agregată pe termen lung, pe scurt OATL, în engleză long-run aggregate supply, ne arată rata de creștere pe care o atinge economia atunci când totul merge normal. Pe graficul nostru, cu inflația pe verticală și creșterea PIB-ului real pe orizontală, OATL este pur și simplu o linie verticală, așezată la rata Solow. Oricare ar fi inflația, creșterea potențială rămâne aceeași.
Acum punem împreună cele două curbe. Să presupunem, cu cifre rotunde, că cheltuielile totale din economie cresc cu 5 la sută pe an, iar rata Solow este de 3 la sută. Curba cererii agregate cuprinde toate combinațiile de inflație și creștere reală care însumează 5 la sută. Pe termen lung, economia trebuie să fie pe OATL, deci creșterea reală este 3 la sută. Ce rămâne, adică 2 la sută, este inflația.
Cum ne ajută acest model să înțelegem fluctuațiile? Dacă vă uitați la creșterea PIB-ului real al României, an de an, vedeți o tendință, dar și ani foarte buni și ani de cădere. Economia nu urcă lin, ca pe o scară rulantă. Una dintre explicații este că factorii fundamentali ai creșterii sunt loviți mereu de șocuri.
Gândiți-vă la o vară de secetă puternică în Bărăgan și în Dobrogea: aceleași ogoare și aceiași fermieri produc mult mai puțin. Cu cât agricultura are o pondere mai mare în economie, cu atât efectul se vede mai clar în tot PIB-ul. Gândiți-vă la o scumpire bruscă a petrolului și a gazelor, care face mai costisitoare aproape orice producție. Sau la o pandemie, când fabrici, școli și restaurante se închid. Le numim șocuri reale, pentru că lovesc direct capacitatea economiei de a transforma munca, capitalul și ideile în producție.
Un șoc nu rămâne întotdeauna acolo unde a lovit. O fabrică de componente inundată își oprește producția, dar și fabricile din alte orașe care așteptau piesele ei trebuie să încetinească. Războaiele, schimbările mari de taxe, de reglementări sau de politici publice pot fi și ele șocuri reale. La fel, o problemă gravă în sistemul bancar se poate transmite rapid celorlalte sectoare. Dacă șocurile sunt destul de mari, rezultatul poate fi o recesiune.
Nu toate șocurile sunt dezastre. Și progresul tehnologic vine neuniform. Într-un an apar mai multe inovații utile și se răspândesc repede, în altul aproape nimic nou nu prinde. Pe termen lung, ideile se adună și progresul e real, dar vine în salturi, nu în linie dreaptă.
Cum arată un șoc real în modelul nostru? Un șoc negativ deplasează OATL spre stânga. Să zicem că rata de creștere potențială scade de la 3 la 1 la sută, iar cheltuielile cresc în continuare cu 5 la sută. Pe aceeași curbă CA, economia ajunge la o creștere reală de 1 la sută și la o inflație de 4 la sută. Creșterea scade, inflația urcă.
Un șoc pozitiv, de exemplu o recoltă excepțională sau o tehnologie nouă care se răspândește repede, face invers. OATL se deplasează spre dreapta, creșterea reală urcă, iar inflația scade. Cu aceleași 5 procente de cheltuieli, dacă economia crește cu 4 la sută, pentru inflație mai rămâne doar 1 la sută.
Ați trăit deja un astfel de episod. În 2022, prețurile energiei au explodat în Europa. În octombrie 2022, inflația anuală în zona euro a ajuns la 10,6 la sută, iar energia a fost cea mai mare contribuție, cu peste patru puncte procentuale. Nu toată inflația din acea perioadă a venit din șocul real, dar modelul ne arată de ce scumpirea energiei a adus, în același timp, mai multă inflație și mai puțină creștere.
În realitate, economia primește tot timpul șocuri pozitive și negative, mari și mici. OATL se mișcă mereu puțin la stânga, puțin la dreapta, iar creșterea și inflația se mișcă odată cu ea. Avem astfel prima sursă a fluctuațiilor economice: șocurile reale. În lecțiile următoare ne vom ocupa de a doua sursă, șocurile de cerere agregată, pe care Keynes le lega de ceea ce numea „spiritele animale”.
Testează-ți cunoștințele: Curba ofertei agregate pe termen lung (6 întrebări)