Curba cererii agregate
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Ca să înțelegem fluctuațiile economice, avem nevoie de un model. Cel pe care îl construim în acest modul are trei piese. Prima este curba cererii agregate, pe scurt CA. În engleză se numește aggregate demand. Astăzi o construim de la zero și vedem ce o face să se miște.
Definiția pare abstractă la început, așa că o spun o dată și apoi o luăm pe bucăți. Curba cererii agregate arată toate combinațiile de inflație și de creștere a PIB-ului real care sunt compatibile cu o anumită rată de creștere a cheltuielilor totale din economie.
Punctul de plecare este o ecuație pe care o cunoașteți din modulul despre inflație: teoria cantitativă a banilor. Masa monetară înmulțită cu viteza de circulație este egală cu nivelul prețurilor înmulțit cu PIB-ul real. Aici ne interesează însă cât de repede se schimbă lucrurile. Așa că scriem aceeași relație în rate de creștere. Când două mărimi se înmulțesc, ratele lor de creștere, aproximativ, se adună.
Obținem așa: rata de creștere a masei monetare plus rata de creștere a vitezei de circulație este egală cu rata de creștere a prețurilor plus rata de creștere a PIB-ului real. Rata de creștere a prețurilor are un nume pe care îl știți deja: inflația. O notăm cu litera grecească pi. Și încă o convenție: de acum înainte, în acest model, prin Y înțelegem rata de creștere a PIB-ului real, nu nivelul lui. Partea stângă a ecuației este creșterea cheltuielilor. Partea dreaptă împarte această creștere în două: o parte se duce în prețuri, cealaltă în producție reală.
Să punem câteva cifre, ipotetice și rotunde. Să zicem că masa monetară crește cu 5 la sută pe an. Viteza de circulație rămâne constantă, deci crește cu zero la sută. Iar economia nu crește deloc, deci creșterea reală e zero. Atunci 5 plus 0 este egal cu pi plus 0. Rezultă o inflație de 5 la sută. Prima combinație compatibilă cu o creștere a cheltuielilor de 5 la sută: inflație 5 la sută, creștere reală zero.
Dar nu e singura combinație. Dacă economia crește cu 3 la sută, din cei 5 la sută rămân doar 2 la sută pentru prețuri. Deci inflație 2 la sută și creștere reală 3 la sută adună tot 5. Rețineți această pereche, pentru că o vom folosi ca punct de plecare în lecțiile următoare. La fel, 1 plus 4, sau 4 plus 1. Există o infinitate de perechi care dau aceeași sumă.
Ca să vedem toate aceste perechi deodată, le punem pe un grafic. Pe axa verticală punem inflația, pi. Pe axa orizontală punem rata de creștere a PIB-ului real, Y. Marcăm primul punct: creștere zero și inflație 5 la sută. Apoi al doilea: creștere 3 la sută și inflație 2 la sută.
Unim punctele și obținem o dreaptă descrescătoare. Aceasta este curba cererii agregate pentru o creștere a cheltuielilor de 5 la sută. Fiecare punct de pe ea are aceeași proprietate: inflația plus creșterea reală dau exact 5. De aceea curba coboară. Cu cât crește mai mult producția reală, cu atât rămâne mai puțin loc pentru creșterea prețurilor.
Curba se mai poate citi într-un fel. Masa monetară înmulțită cu viteza de circulație reprezintă cheltuielile totale din economie. Iar cheltuielile totale sunt egale cu PIB-ul nominal. Așadar, creșterea masei monetare plus creșterea vitezei de circulație dau rata de creștere a PIB-ului nominal. Curba CA arată toate combinațiile de inflație și creștere reală care dau o anumită creștere a PIB-ului nominal. Vă amintiți din primul modul: PIB-ul nominal crește fie pentru că se produce mai mult, fie pentru că totul se vinde mai scump.
Ce se întâmplă dacă cheltuielile cresc mai repede, de exemplu cu 7 la sută pe an? Avem o nouă curbă, cu toate combinațiile care adună 7: de pildă 7 la sută inflație și zero creștere, sau 3 la sută inflație și 4 la sută creștere. Această curbă stă mai sus și mai la dreapta decât prima. O creștere mai rapidă a cheltuielilor deplasează curba CA spre exterior.
Invers, dacă cheltuielile cresc mai încet, să zicem doar cu 3 la sută, curba se deplasează spre interior. Totul se poate citi direct din ecuație. Ce mișcă suma din stânga mută curba. Iar suma se poate schimba din două surse: din ritmul în care crește masa monetară sau din ritmul în care crește viteza de circulație, adică din cât de repede cheltuiesc oamenii banii pe care îi au.
În lecțiile viitoare vom vedea cum politica monetară influențează în principal creșterea masei monetare, iar politica fiscală și starea de spirit a celor care cheltuiesc influențează viteza de circulație. Deocamdată, rețineți ideea centrală. Cheltuieli care cresc mai repede împing curba cererii agregate spre exterior. Cheltuieli care cresc mai încet o trag spre interior. În lecția următoare adăugăm a doua piesă, curba ofertei agregate pe termen lung, și obținem primul nostru model complet.
Testează-ți cunoștințele: Curba cererii agregate (6 întrebări)