Teoria cantitativă a banilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În această lecție vă arăt un instrument la care ne vom întoarce de multe ori: teoria cantitativă a banilor. Pornim de la ceva foarte concret, drumul unei singure bancnote.
Să zicem că Ioana își plătește tunsoarea cu o bancnotă de 100 de lei. Câteva luni mai târziu, frizerul folosește aceeași bancnotă ca să-și cumpere un bilet la teatru. Spre sfârșitul anului, casiera teatrului o dă pe o cină. Într-un an, o singură bancnotă a plătit trei lucruri diferite.
Aici avem deja toate piesele. Bancnota este banii, pe care îi notăm cu M. Numărul de ori în care e cheltuită într-un an se numește viteza de circulație a banilor, notată cu V. În exemplul nostru, V este trei. Tunsoarea, biletul și cina sunt bunuri și servicii reale, notate cu Y. Iar prețurile lor le notăm cu P.
Trecem acum la întreaga economie. M devine masa monetară, adică toți banii din economie. V arată de câte ori este cheltuit, în medie, un leu pe bunuri și servicii finale într-un an. Un leu uitat într-un sertar circulă încet. Un leu care trece zilnic prin casele de marcat circulă repede. P este nivelul prețurilor, iar Y este producția de bunuri și servicii finale, adică PIB-ul real.
Puneți-le într-o ecuație: masa monetară înmulțită cu viteza de circulație este egală cu nivelul prețurilor înmulțit cu producția reală. În dreapta, prețurile ori producția reală dau PIB-ul nominal, cum ați văzut în lecția despre PIB-ul nominal și real. În stânga, toți banii ori numărul de ori în care sunt cheltuiți dau tot PIB-ul nominal. Partea stângă privește tranzacțiile din perspectiva celor care plătesc, partea dreaptă din perspectiva celor care încasează. Fiecare leu plătit este un leu încasat, așa că cele două părți sunt egale prin definiție. De aceea spunem că ecuația este o identitate.
Un exemplu ipotetic, cu cifre rotunde. Într-o economie mică circulă 1.000 de lei, iar fiecare leu este cheltuit de patru ori pe an. Cheltuielile totale sunt deci 4.000 de lei. Dacă economia produce 200 de pizza, prețul unei pizza trebuie să fie 20 de lei.
Acum dublăm masa monetară, la 2.000 de lei. Oamenii cheltuiesc banii tot de patru ori, iar pizzeriile fac tot 200 de pizza. Atunci prețul ajunge la 40 de lei.
Identitatea se poate scrie și în rate de creștere: rata de creștere a banilor plus cea a vitezei este, aproximativ, egală cu inflația plus rata de creștere a producției reale. Să presupunem că masa monetară crește cu 10 la sută, viteza rămâne aceeași, iar producția crește cu 3 la sută. Atunci inflația va fi de aproximativ 7 la sută. Când banii cresc mai repede decât producția, diferența apare în prețuri.
Rămân întrebări importante, de exemplu ce anume numărăm în M. Le vom lua pe rând în modulul despre politica monetară. Identitatea ne dă însă un mod ordonat de a gândi. În lecția următoare o folosim pentru a afla ce cauzează inflația.
Testează-ți cunoștințele: Teoria cantitativă a banilor (6 întrebări)