Înțelegerea inflației și a IPC
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În fiecare zi, unele prețuri cresc și altele scad. Roșiile se scumpesc iarna și se ieftinesc vara, telefoanele de anul trecut costă mai puțin, iar chiria poate urca de la un an la altul. Asta e piața la lucru: cererea și oferta se schimbă continuu. Inflația este însă altceva.
Gândiți-vă la un lac de acumulare. La suprafață sunt mereu valuri: unele urcă, altele coboară. Așa se mișcă prețurile relative. Inflația înseamnă altceva: crește nivelul apei din tot lacul, adică nivelul mediu al prețurilor. Întrebarea este cum citim rigla de pe baraj.
Folosim un indice al prețurilor. Statisticienii aleg un coș mare de bunuri și servicii pe care le cumpără gospodăriile și urmăresc cât costă acest coș de la o lună la alta. În România, Institutul Național de Statistică calculează indicele prețurilor de consum, pe scurt IPC.
Să construim un coș mic, cu cifre inventate. Un student cumpără într-o lună 20 de pâini, plătește chiria, un abonament de transport și 30 de cafele. Anul acesta, coșul costă 2.000 de lei. Anul viitor, aceleași cantități costă 2.130 de lei. Pâinea și cafeaua s-au scumpit cu 10 la sută, chiria cu 6 la sută, iar abonamentul a rămas la fel.
Dacă primul an este anul de bază, indicele lui este 100. În al doilea an, indicele este 2.130 împărțit la 2.000, înmulțit cu 100, adică 106,5. Rata inflației este variația procentuală a indicelui într-o perioadă, aici un an, deci 6,5 la sută.
Observați un lucru. Pâinea s-a scumpit cu 10 la sută, mai mult decât chiria, dar inflația totală e mai aproape de 6 la sută. De ce? Pentru că indicele este o medie ponderată. Chiria reprezintă trei sferturi din cheltuieli, așa că o creștere a ei cântărește mult mai mult decât una a prețului pâinii. Același principiu se aplică în IPC-ul real, cu sute de produse și ponderi luate din anchetele asupra bugetelor de familie.
Ponderile diferă de la o țară la alta. În 2025, alimentele și băuturile nealcoolice aveau o pondere de aproximativ 28 la sută în coșul românesc, față de mai puțin de 17 la sută în media Uniunii. De aceea, o scumpire a alimentelor împinge mai tare în sus inflația din România.
Pentru comparații între țări, Uniunea Europeană folosește indicele armonizat al prețurilor de consum, IAPC. El este calculat de institutele naționale de statistică după reguli comune și publicat de Eurostat.
În 2022, prețurile de consum din România au crescut, în medie, cu 12 la sută, față de puțin peste 9 la sută în media Uniunii. După aceea, inflația a scăzut în ambele cazuri, dar în România a rămas mai ridicată: în 2025 era de aproape 7 la sută, față de 2,5 la sută în Uniune.
Atenție și la perioada pe care o comparăm. Dacă punem prețurile din decembrie 2022 lângă cele din decembrie 2021, IPC-ul calculat de INS arată o creștere de 16,4 la sută. Un an mai târziu, tot de la decembrie la decembrie, inflația coborâse la 6,61 la sută. Media anuală netezește vârfurile, comparația de la decembrie la decembrie le arată mai bine.
Pe termen lung, efectele se adună. Dacă luăm 2015 ca an de bază, indicele armonizat al României ajunsese la aproximativ 160 în 2025. Altfel spus, coșul de consum costa cu circa 60 la sută mai mult decât cu zece ani înainte. Nu înseamnă neapărat că oamenii trăiesc mai prost, pentru că și salariile au crescut. Comparația corectă este între salarii și prețuri.
Și o comparație istorică. Inflația de 12 la sută din 2022 ni s-a părut mare, și chiar era. Dar în 1993, prețurile din România au crescut, în medie, cu aproximativ 256 la sută. Iar Zimbabwe, cum ați văzut în lecția trecută, a ajuns la miliarde la sută pe lună.
Acum știm ce este inflația și cum se măsoară. Rămân întrebările mai interesante: de ce crește nivelul apei și cât ne costă asta. La ele răspundem în lecțiile următoare.
Testează-ți cunoștințele: Înțelegerea inflației și a IPC (6 întrebări)