Șomajul ciclic
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Am văzut până acum două tipuri de șomaj: cel fricțional, care vine din timpul necesar căutării unui loc de muncă, și cel structural, care vine din nepotrivirea dintre ce știu oamenii să facă și ce caută firmele. Astăzi ne ocupăm de al treilea tip, șomajul ciclic. Este șomajul care urcă și coboară odată cu ciclul economic.
Când economia intră în recesiune, adică producția scade sau crește mult mai încet decât de obicei, șomajul aproape întotdeauna crește. Ba chiar, producția în scădere și șomajul în creștere intră în însăși descrierea unei recesiuni. Legătura are două explicații, și merită să le despărțim.
Primul motiv e cel evident. Când firmele vând mai puțin decât se așteptau, au nevoie de mai puțini oameni, așa că unii angajați sunt concediați. Al doilea motiv merge în sens invers. Un muncitor fără loc de muncă nu produce nimic. Iar când oamenii stau, de regulă stau și mașinile, utilajele și halele în care ar fi lucrat. O economie cu muncă și capital nefolosite produce mai puțin decât ar putea. Deci nu doar recesiunea creează șomaj, ci și șomajul adâncește căderea producției.
Să vedem un caz românesc. În 2008, PIB-ul real al României a crescut cu peste 9 la sută. Apoi a venit criza: în 2009, producția a scăzut cu 5,5 la sută, mai mult decât media Uniunii Europene, iar în 2010 a mai scăzut cu aproape 4 la sută. Rata șomajului a urcat odată cu recesiunea și a ajuns la 9 la sută în 2010. Observați însă ce urmează. Din 2011, economia crește din nou, dar șomajul rămâne în jurul a 9 la sută până în 2014 și coboară clar abia în 2016 și 2017.
Acesta e un tipar pe care îl vedem în multe țări și în multe recesiuni. Șomajul sare rapid când vine criza, dar revine la nivelul normal abia după câțiva ani, chiar dacă economia a reînceput să crească. De ce durează atât?
Gândiți-vă la o piață obișnuită, cea a merelor, pe care o știți de la microeconomie. Dacă la prețul curent producătorii oferă mai multe mere decât vor cumpărătorii, rămân mere nevândute. Ce se întâmplă de obicei? Prețul scade până când cantitatea cerută ajunge egală cu cea oferită și piața se echilibrează. Pe această piață, merele nevândute țin locul șomerilor, iar prețul rezolvă problema destul de repede.
Pe piața muncii, lucrurile nu merg chiar așa. Când sunt mulți oameni care caută de lucru, adică oferta de muncă depășește cererea, salariile scad mult mai încet decât ne-ar spune modelul simplu. Economiștii spun că salariile sunt rigide, mai ales în jos. Iar dacă salariul nu coboară, firmele nu au un motiv în plus să angajeze, și ajustarea durează.
De ce sunt salariile rigide? Cel mai important motiv ține de psihologia noastră. Oamenii suportă foarte greu o scădere de salariu, mai ales când o pot pune pe seama unei persoane anume, cum ar fi șeful. Un angajat căruia i s-a redus salariul poate munci cu mai puțin entuziasm, poate pleca sau poate strica atmosfera din echipă. Știind asta, angajatorii evită să taie salariile nominale și preferă, la nevoie, să concedieze câțiva oameni.
Dacă ne uităm la cum se modifică salariile de la un an la altul, vedem o asimetrie clară. Creșterile mici sunt frecvente, scăderile mici sunt rare. Într-o economie în care cererea și oferta se schimbă continuu, ne-am aștepta ca salariile să urce și să coboare destul de des. Nu se întâmplă asta. Iar când inflația e scăzută, nici măcar nu se poate reduce discret salariul real, ținând salariul nominal pe loc în timp ce prețurile urcă. Vom reveni la această idee în lecția despre salariile rigide.
Mai sunt și alte motive. Un om care și-a pierdut locul de muncă are nevoie de timp ca să accepte că salariul pe care îl poate obține acum e mai mic decât cel vechi. Un inginer poate refuza un post de casier, de teamă că i-ar arăta prost în CV. Salariul minim și contractele colective pun și ele o limită legală sau contractuală sub care salariul nu poate coborî. Toate acestea prelungesc perioada în care șomerii își caută un nou loc de muncă.
Pandemia din 2020 ne arată o altă fațetă. PIB-ul real al României a scăzut în acel an cu 3,6 la sută, iar rata șomajului a urcat de la 4,9 la sută în 2019 la 6,1 la sută. Creșterea a fost moderată pentru un asemenea șoc, iar un motiv este șomajul tehnic. Multe firme au suspendat temporar contractele angajaților în loc să-i concedieze, iar statul a acoperit o parte din salariu. Oamenii au rămas legați de locul lor de muncă și s-au putut întoarce repede când activitatea a repornit. Costul este că, pentru o vreme, se plătesc și locuri de muncă ce s-ar putea să nu mai revină.
Ultimul concept al lecției este rata naturală a șomajului. Ea este rata șomajului pe care am avea-o dacă nu ar exista deloc șomaj ciclic, adică doar șomajul fricțional plus cel structural. De ce contează? Pentru că mulți economiști cred că, în anumite condiții, statul poate reduce șomajul ciclic prin politica fiscală și prin politica monetară: mai multe cheltuieli publice, taxe mai mici sau mai mulți bani în economie. Aceleași măsuri însă nu prea pot reduce șomajul fricțional sau pe cel structural.
Problema este că rata naturală nu se vede direct. Nu există un aparat care să o măsoare, ci doar estimări, iar estimările diferă între ele. Dacă rata efectivă a șomajului e aproape de cea naturală, spațiul pentru măsuri de stimulare e mic, iar o politică expansionistă riscă să producă mai ales inflație, nu locuri de muncă. În plus, deciziile vin adesea cu întârziere: până când statul recunoaște recesiunea și aprobă măsurile, economia poate fi deja pe drumul revenirii.
România are și ea o lecție aici. În 2008, un an de creștere foarte rapidă, deficitul bugetar trecuse deja de 5 la sută din PIB. Când a venit recesiunea, nu a mai rămas spațiu pentru stimulare. Dimpotrivă, în iulie 2010, salariile din sectorul public au fost reduse cu 25 la sută, iar TVA a crescut de la 19 la 24 la sută, chiar în plină recesiune. Cheltuielile mari din anii buni au lăsat statul fără muniție în anii răi.
Așadar, șomajul ciclic e strâns legat de întrebarea mai mare: de ce are economia expansiuni și recesiuni? Și de o a doua întrebare: când și cum poate statul să netezească aceste fluctuații fără să facă mai mult rău decât bine? Ne vom întoarce la amândouă în modulele despre fluctuațiile economice și despre politica monetară și fiscală.
Testează-ți cunoștințele: Șomajul ciclic (6 întrebări)