De ce să diversificați
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Până acum am vorbit mai mult despre ce să nu faceți. Nu încercați să bateți piața alegând acțiuni și nu plătiți scump pe altcineva să le aleagă pentru voi. Acum trecem la partea constructivă.
A treia regulă are două părți: diversificați și țineți costurile jos. A diversifica înseamnă să vă împărțiți economiile între multe active diferite. Dacă unul dintre ele se prăbușește, pierderea afectează doar o mică parte din total. Avantajul e rar întâlnit în economie: riscul scade, dar randamentul așteptat rămâne, în linii mari, același. De aceea economiștii numesc diversificarea un „prânz gratuit”, una dintre puținele situații în care primiți ceva fără să renunțați la altceva.
Toată lumea cunoaște sfatul de a nu pune toate ouăle în același coș. Și totuși, mulți îl ignoră. Un caz celebru este Enron, un gigant american al energiei care părea solid și foarte profitabil. Când compania s-a prăbușit, în 2001, angajații săi aveau aproximativ 60 la sută din economiile pentru pensie în acțiuni Enron. Acțiunea, care valorase peste 80 de dolari la începutul lui 2001, a ajuns în mai puțin de un an să nu mai valoreze aproape nimic. Odată cu ea s-au topit și economiile de-o viață ale multor angajați.
Să investiți în firma la care lucrați poate părea o dovadă de încredere. Din punct de vedere financiar, e o greșeală dublă. Mai întâi, orice activ unic, oricât de solid ar părea, e un risc prea mare pentru o parte importantă din avere. Apoi, salariul vostru depinde deja de aceeași firmă. Dacă ea intră în dificultate, pierdeți simultan și venitul, și economiile, tocmai când v-ar fi fost cel mai utile.
Astăzi, diversificarea e la îndemâna oricui. În România, mulți dintre voi o faceți deja, poate fără să știți. Potrivit regulilor în vigoare în 2026, cine începe să contribuie la sistemul public de pensii înainte de 35 de ani participă obligatoriu și la Pilonul II, care funcționează din 2008. Nu e o contribuție în plus: o parte din contribuția la pensie merge într-un cont individual, administrat de un fond de pensii privat. Fondul investește banii în multe active diferite, nu într-unul singur. Regulile acestor piloni s-au schimbat de mai multe ori, așa că verificați-le la sursă. Pilonul III este facultativ: puteți contribui voi sau angajatorul, în plus față de contribuțiile obligatorii. Pentru orice fond, întrebările importante rămân aceleași: cât de larg este portofoliul și cât costă administrarea lui.
Diversificarea nu trebuie să se oprească la graniță. Mulți investitori țin aproape tot în acțiuni din propria țară. Fenomenul se numește preferința pentru piața de acasă, în engleză home bias. Pentru un român, acest lucru e și mai riscant. Bursa de la București reprezintă o parte foarte mică din valoarea acțiunilor din lume. În plus, salariul vostru depinde deja de economia românească. Un fond indexat care acoperă multe țări răspândește riscul pe tot globul.
Acum, a doua parte a regulii: costurile. Chiar și între fondurile indexate, comisioanele diferă. Pare o diferență mică, dar ea se adună an de an. Să presupunem, cu cifre inventate, că puneți deoparte 10.000 de lei pentru 30 de ani, iar piața aduce în medie 7 la sută pe an. Cu un comision anual de 1 la sută, ajungeți la aproximativ 57.400 de lei. Cu un comision de 0,2 la sută, ajungeți la aproape 72.000 de lei. Aceeași piață, același risc, dar peste 14.500 de lei ajung la administrator în loc să rămână la voi.
Concluzia: când vine vorba de investiții, simplitatea câștigă. Puneți deoparte regulat o parte fixă din venit, într-un portofoliu larg diversificat și cu costuri mici. Știu că unii dintre voi au rezerve. Poate vi s-a spus că există luni ale anului sau zile ale săptămânii când bursa se comportă altfel. Sau că investitorii fac greșeli previzibile. Se poate câștiga din asta? Vedem în lecția următoare.
Testează-ți cunoștințele: De ce să diversificați (6 întrebări)