Exercițiu rezolvat: piața obligațiunilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Să punem în practică ce am învățat despre obligațiuni. Lucrăm cu un titlu de stat ipotetic, asemănător titlurilor Fidelis, care după emitere se pot vinde și cumpăra la Bursa de Valori București. Toate cifrele sunt inventate, alese ca să se calculeze ușor.
Puneți pauză și încercați singuri. Apoi lucrăm împreună. Mai întâi, vocabularul. Scadența este data la care vi se înapoiază valoarea nominală. Cuponul este dobânda plătită pe parcurs, aici șapte la sută din valoarea nominală de o mie de lei, adică șaptezeci de lei. Peste un an, așadar, încasați o mie șaptezeci de lei.
Randamentul răspunde la o întrebare simplă: cât câștigați, ca procent din banii investiți? Scădeți prețul plătit din suma încasată, apoi împărțiți rezultatul la prețul plătit.
Punctul a. Dați o mie de lei și primiți o mie șaptezeci. Câștigul este de șaptezeci de lei, adică șapte la sută. Când plătiți exact valoarea nominală, randamentul coincide cu cuponul.
Punctul b. Statul vinde acum titluri noi care aduc nouă la sută. Un cumpărător nu va accepta un randament mai mic pentru titlul vostru, care aduce doar șaptezeci de lei de cupon. Singura variabilă care se poate ajusta este prețul. Căutăm prețul care, înmulțit cu 1,09, dă o mie șaptezeci. Împărțim și obținem aproximativ 981,65 lei. Verificăm: câștigul cumpărătorului e de circa 88,35 lei, adică nouă la sută din preț. Dobânzile au urcat, prețul titlului a coborât.
Punctul c. Acum dobânzile coboară la cinci la sută. Titlul vostru, cu cupon de șapte, a devenit mai bun decât cele noi, iar cumpărătorii se întrec să-l obțină. Împărțim o mie șaptezeci la 1,05 și obținem aproximativ 1.019 lei. Prețul a urcat peste valoarea nominală, până când randamentul a coborât la cinci la sută.
Regula de reținut: prețurile obligațiunilor și dobânzile din piață merg în direcții opuse. Dacă țineți titlul până la scadență, încasați oricum o mie șaptezeci de lei. Dacă îl vindeți mai devreme, primiți prețul zilei, care poate fi mai mic decât ați plătit.
Am ales un singur an ca să păstrăm calculul scurt. La un titlu pe cinci sau zece ani, fiecare cupon se actualizează separat. Ideea rămâne însă aceeași, doar că efectul e mai puternic: cu cât scadența e mai îndepărtată, cu atât prețul se mișcă mai mult.
Punctul d. O obligațiune cu cupon zero nu plătește nimic pe parcurs, doar valoarea nominală la scadență. Plătiți nouă sute douăzeci de lei și primiți o mie. Câștigul e de optzeci de lei, iar optzeci împărțit la nouă sute douăzeci dă aproximativ 8,7 la sută. Comparați cu situația de la punctul a, când titlul de stat aducea șapte la sută. Firma oferă mai mult. Atunci de ce nu cumpără toată lumea obligațiunea firmei?
Pentru că diferența are o cauză: riscul. Dacă cele două ar fi la fel de sigure, toți investitorii ar cere obligațiunea firmei, iar prețul ei ar urca până când randamentele s-ar egaliza. Faptul că prețul rămâne la nouă sute douăzeci arată că piața vede o șansă reală ca firma să nu plătească. Ce alegeți? Nu există un răspuns corect pentru toată lumea. Depinde de cât risc sunteți dispuși să purtați.
Testează-ți cunoștințele: Exercițiu rezolvat: piața obligațiunilor (6 întrebări)