Brevete, premii și subvenții
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
La frontiera tehnologică, creșterea înseamnă idei noi. Așa că ne dorim instituții care să încurajeze producerea lor. Numai că ideile au o proprietate neobișnuită, care complică lucrurile.
Luați o lopată. Dacă sap eu cu ea, voi nu puteți săpa cu aceeași lopată în același timp. O idee funcționează altfel. O rețetă, o formulă sau o metodă de lucru poate fi folosită deodată de un om, de o mie sau de milioane, fără să se consume. Economiștii spun că ideile sunt nonrivale. De aceea am vrea ca o idee bună să ajungă la cât mai mulți oameni: fiecare om în plus care o folosește adaugă un câștig, fără să ia nimic de la ceilalți.
Aici apare însă problema. Dacă nimeni nu poate fi oprit să folosească o idee nouă, cine va plăti pentru ea? Și dacă nu plătește nimeni, de ce s-ar mai chinui cineva să o producă?
Să luăm un exemplu cu cifre rotunde, ipotetice. Să presupunem că un medicament nou cere un miliard de euro și peste zece ani de cercetare, studii clinice și autorizare. Odată cunoscută formula, fiecare pastilă în plus se produce cu 50 de cenți. Aproape tot costul stă, deci, în descoperire. Cine copiază formula sare peste miliard și plătește doar cei 50 de cenți.
Dacă oricine poate copia medicamentul, concurența împinge repede prețul spre 50 de cenți. Pentru pacienți sună excelent. Dar inventatorul nu își mai recuperează miliardul. Iar dacă știe asta dinainte, poate nici nu începe cercetarea. Riscul este ca ideile noi să fie produse prea puțin.
O soluție veche este brevetul. Brevetul îi dă inventatorului dreptul exclusiv de a produce și de a vinde invenția pentru o perioadă limitată. Este un monopol temporar: inventatorul poate cere un preț peste costul de producție și își recuperează investiția înainte să apară imitatorii. În România, brevetele sunt acordate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, OSIM, iar protecția durează 20 de ani de la depunerea cererii, dacă se plătesc taxele de menținere. Cine vrea protecție în mai multe țări europene deodată poate cere un brevet european, acordat de Oficiul European de Brevete. Din septembrie 2024, România face parte și din sistemul brevetului unitar, care acoperă dintr-o singură cerere statele UE participante.
Brevetele au și un capitol românesc. Pe 25 mai 1827, la Paris, Petrache Poenaru, pe atunci student în Franța, a primit brevetul numărul 3208 pentru un condei portabil care se alimenta singur cu cerneală, folosind chiar pana drept rezervor. E adesea prezentat ca strămoș al stiloului. Trebuie spus însă că invenția lui nu a fost produsă în serie, iar stiloul pe care îl cunoaștem astăzi s-a născut din multe idei, ale multor inventatori.
Brevetul are și un cost. Cât durează monopolul, prețul rămâne ridicat, iar ideea circulă mai încet. În plus, alți inventatori nu pot construi liber pe ea. Avem, deci, o dilemă reală: vrem multe idei noi, dar vrem și ca ele să se răspândească.
De aici vin întrebări grele. Câți ani de protecție sunt potriviți? Cât de larg trebuie să fie un brevet? Cât de mare trebuie să fie pasul înainte ca să merite protejat? Și ce se poate breveta: metode de afaceri, gene umane, algoritmi? Nu există răspunsuri simple. Fiecare regulă mută balanța între stimulente și răspândire.
Există și o a doua problemă. Descoperirile fundamentale din matematică, fizică sau biologie sunt extrem de valoroase, dar tocmai pentru că au atât de multe aplicații, cu greu aduc profit cuiva. Ceasurile de pe sateliții GPS, de exemplu, trebuie corectate după teoria relativității. Fără corecție, poziția arătată de telefonul vostru ar greși cu kilometri întregi după o singură zi. Nimeni nu încasează însă bani pentru teoria relativității.
Ați văzut la microeconomie că bunurile cu externalități pozitive sunt produse prea puțin și că o subvenție poate crește producția lor. Finanțarea universităților și granturile de cercetare sunt astfel de subvenții. Argumentul e cel mai puternic pentru cercetarea fundamentală, unde efectele de propagare sunt cele mai mari. În Uniunea Europeană, principalul instrument este programul Orizont Europa, cu un buget orientativ de 93,5 miliarde de euro pentru 2021-2027.
Subvențiile au însă limitele lor. Plătesc efortul, nu rezultatul: cercetătorul nu riscă mare lucru dacă rezultatul nu folosește nimănui. Apoi, cineva trebuie să aleagă câștigătorii. Avionul Concorde, finanțat de guvernele Marii Britanii și Franței, a costat de multe ori mai mult decât se estimase, iar singurii cumpărători au fost companiile aeriene naționale ale celor două țări. Granturile pot fi captate de cei pricepuți la scris dosare, nu neapărat la cercetare. Și, adesea, statul plătește pentru proiecte pe care firmele le-ar fi făcut oricum, din banii lor.
O alternativă este premiul: în loc să plătești efortul, plătești rezultatul. Cel mai celebru caz vine din Anglia. Navigatorii nu își puteau stabili longitudinea pe mare, iar corăbiile se pierdeau. În 1714, Parlamentul britanic a promis până la 20.000 de lire pentru o metodă precisă. Mulți așteptau soluția de la astronomi. A venit de la John Harrison, un tâmplar devenit ceasornicar, care a construit un ceas marin foarte precis.
Asta arată avantajul premiului: stabilește scopul, dar lasă deschisă metoda, așa că poate câștiga o idee pe care n-o aștepta nimeni. Am putea imagina, de pildă, premii mari pentru medicamente, cu condiția ca formula să devină publică. Dar și premiile au probleme. Harrison a primit banii în tranșe, ani la rând, iar ultima sumă a venit abia în 1773, după intervenția Parlamentului.
Pentru subvenții și premii rămâne aceeași întrebare: cine decide ce se finanțează și ce obiective se răsplătesc? Brevetul aduce bani doar dacă cumpărătorii chiar prețuiesc invenția. Subvențiile și premiile nu trec acest test al pieței. Nu e un motiv să renunțăm la ele, dar fiecare instituție are avantajele și costurile ei și se potrivește altor tipuri de idei.
Pe lângă instituții, contează și câți oameni lucrează la idei noi. În lecția următoare vedem de ce o lume mai bogată și mai conectată înseamnă mai multe idei pentru toți.
Testează-ți cunoștințele: Brevete, premii și subvenții (6 întrebări)