Modelul Solow și ideile
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Până acum, modelul Solow ne-a dus mereu în același loc. Am acumulat capital, am crescut rata de investiții, am comparat țări sărace și bogate. De fiecare dată, economia ajungea într-o stare staționară, unde creșterea se oprea. A rămas o singură variabilă pe care n-am mișcat-o încă: A, ideile. Pot ele să țină economia în creștere?
Să ne reamintim notațiile. Y este producția, K este capitalul fizic, iar producția este A înmulțit cu radical din K. Investițiile sunt o fracțiune gama din producție. Deprecierea este o fracțiune delta din capital. A ne spune cât de bine știm să folosim capitalul și munca pe care le avem.
O idee mai bună vă permite să scoateți mai mult din aceleași mașini și din aceiași oameni. Cu alte cuvinte, ideile ridică productivitatea.
Un exemplu celebru vine din industria auto americană. În 1913, la fabrica Ford de la Highland Park, nu muncitorii se mai mutau de la o mașină la alta, ci mașina venea la ei, pe o bandă care se mișca. Benzile de felul acesta existau deja în abatoarele din Chicago. Noutatea a fost aplicarea lor la automobile. În scurt timp, asamblarea unui șasiu a coborât de la circa 12 ore și jumătate de muncă la aproximativ o oră și jumătate. Și astăzi, multe câștiguri de productivitate vin din astfel de combinații noi între idei vechi.
Să revenim la exemplul nostru ipotetic, cu rata de investiții de 30 la sută și deprecierea de 5 la sută. Pornim din vechea stare staționară, cu un capital de 36. În model, A înmulțește tot ce produce capitalul. Să zicem că A se dublează, de la unu la doi. Curba producției urcă, iar cu același capital de 36, producția sare de la 6 la 12.
Dar efectul nu se oprește aici. Investițiile sunt 30 la sută din producție, deci se dublează și ele, de la 1,8 la 3,6. Deprecierea a rămas 1,8. Din nou investim mai mult decât se uzează, așa că stocul de capital începe iar să crească. Economia se oprește abia la o nouă stare staționară, cu un capital de 144 și o producție de 24.
Ideile lucrează, deci, pe două căi. Prima: același capital produce mai mult, de la 6 la 12. A doua: producția mai mare aduce investiții mai mari, deci mai mult capital, iar producția urcă de la 12 la 24. Dublarea lui A a împătrit, în final, producția.
Acum imaginați-vă că ideile nu se îmbunătățesc o singură dată, ci mereu. Curba producției urcă iar și iar, iar odată cu ea și curba investițiilor. Starea staționară fuge mereu spre dreapta, iar economia rămâne permanent în urma ei, în zona în care capitalul încă se acumulează. Așa obținem creștere susținută. În modelul nostru, progresul tehnologic este singura sursă de creștere pe termen lung. Cât de repede crește o țară de la frontieră depinde de cât de des apar idei noi și de cât de mult ridică ele productivitatea.
Acesta este modelul Solow în forma lui completă. El leagă două povești: creșterea prin recuperare, care vine din capital și se stinge treptat, și creșterea la frontieră, care vine din idei. Rămâne o întrebare mare: de unde vin ideile noi? Înainte să răspundem, rezolvăm un exercițiu: ce contează mai mult, să economisiți mult sau să aveți idei mai bune?
Testează-ți cunoștințele: Modelul Solow și ideile (6 întrebări)