Importanța instituțiilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Dacă vrem să înțelegem de ce unele țări cresc și altele nu, ajungem foarte repede la instituții. Cuvântul sună abstract, dar desemnează ceva ce întâlniți zilnic: regulile după care trăim și lucrăm împreună.
O parte din aceste reguli sunt scrise: legile, drepturile de proprietate, instanțele care judecă imparțial, stabilitatea politică. Altele nu apar în niciun cod, dar cântăresc la fel de mult: obiceiul de a fi cinstit, încrederea pe care o aveți într-un necunoscut, disponibilitatea de a coopera. Economiștii le numesc pe toate, la un loc, instituții.
Cel mai grăitor exemplu este și unul tragic. Priviți o fotografie a Pământului făcută din spațiu, noaptea. Luminile arată unde trăiesc și produc oamenii. Acum apropiați imaginea de Peninsula Coreeană. Sudul strălucește. Nordul e aproape în întregime negru, cu excepția capitalei, Phenian, unde trăiește elita regimului. Divergența din lecția trecută se vede aici direct din orbită.
De ce e cazul atât de convingător? Pentru că seamănă cu un experiment natural. Înainte de împărțire, coreenii din nord și cei din sud aveau aceeași limbă, aceeași cultură și aceeași istorie. Dacă cineva avea un avantaj economic, acela era nordul, unde se afla cea mai mare parte a industriei grele. După al Doilea Război Mondial, peninsula a fost tăiată în două, iar cele două părți au primit reguli opuse. În nord s-a impus comunismul. În sud s-a instalat, în linii mari, o economie de piață.
Diferența se explică prin stimulente, iar stimulentele vin din reguli. În Coreea de Sud, cine producea ce își doreau clienții putea câștiga și își putea păstra câștigul. Firmele care greșeau dădeau faliment, iar resursele lor treceau la cei care le foloseau mai bine. Cu timpul, cinstea în afaceri și încrederea au devenit avantaje pentru care piața plătea.
Rezultatul îl cunoașteți. Coreea de Sud a devenit un mare exportator de automobile, electronice și nave. Muzica, filmele și produsele ei cosmetice au clienți pe toate continentele. Nivelul de trai este acum cel al unei țări dezvoltate.
În nord, un stat totalitar planifică totul de la centru. Nu puteți deschide o afacere și nu puteți păstra ce câștigați. Prețurile sunt fixate, iar capitalul se împarte după criterii politice. Atunci, cel mai profitabil lucru nu mai e să produceți ceva util, ci să fiți în grațiile celor de la putere. Fără prețuri libere și fără proprietate, țăranii nu au avut motive să producă destulă hrană, iar în anii 1990 foametea a ucis sute de mii de oameni. Datele despre nord sunt doar estimări, dar diferența rămâne uriașă: în 2022, PIB-ul pe locuitor al sudului era de peste douăzeci de ori mai mare.
Coreea nu e singurul experiment de acest fel. Și Germania a fost împărțită după război: în vest, o economie de piață; în est, una planificată. Până în 1961, aproximativ trei milioane și jumătate de oameni au fugit din Est în Vest, iar Zidul Berlinului a fost ridicat tocmai ca să oprească plecările. Când pot alege, oamenii votează cu picioarele pentru instituții mai bune.
Avem și un exemplu mai apropiat, deși mai puțin curat. România și Republica Moldova împart limba și, în bună măsură, cultura și istoria. Ambele au trăit sub comunism, dar Basarabia a fost inclusă în Uniunea Sovietică, cu instituțiile ei. După 1991, cele două state au mers pe drumuri diferite. România a intrat în 2007 în Uniunea Europeană și a adoptat regulile pieței unice. Republica Moldova a devenit țară candidată abia în 2022. În 2024, PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare era în România de aproximativ două ori și jumătate mai mare.
Comparația trebuie făcută cu prudență, pentru că diferă și alți factori, de la mărimea țărilor la conflictul din Transnistria de la începutul anilor 1990. Totuși, direcția se potrivește cu ideea lecției.
Coreea rămâne cazul cel mai limpede tocmai pentru că e extrem. Același popor, despărțit de o linie pe hartă, a ajuns, prin reguli diferite, de o parte la lumină, de cealaltă la întuneric.
Să ne mai uităm o dată la harta lumii noaptea. Luminile nu sunt împrăștiate la întâmplare: oamenii se adună în anumite locuri. Care sunt acestea? Răspunsul, în lecția următoare.
Testează-ți cunoștințele: Importanța instituțiilor (6 întrebări)