Soluții pentru hazardul moral
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În lecția trecută am văzut că asimetria informațională duce la hazard moral. Cei păcăliți devin neîncrezători, iar piețele pot ajunge să funcționeze prost. Acum ne întrebăm ce se poate face.
Există două tipuri de soluții. Prima: dacă problema e asimetria, încercăm să o micșorăm. Când ambele părți știu cam aceleași lucruri, una nu o mai poate exploata ușor pe cealaltă. A doua: dacă asimetria nu poate fi eliminată, încercăm să reducem stimulentul agentului de a profita de avantajul lui.
Un exemplu pe care îl folosiți zilnic lucrează pe ambele direcții: recenziile. Înainte să alegeți un service, un restaurant sau un produs, citiți notele și comentariile altor clienți pe hărți online, pe platforme de comerț sau pe site-uri de recenzii. Ele vă dau informații pe care altfel nu le-ați avea. Asimetria dintre vânzător și cumpărător se micșorează.
În plus, recenziile schimbă stimulentele vânzătorului. Să ne întoarcem la mecanicul din lecția trecută. El ar putea fi tentat să vă umfle factura, dar trebuie să se gândească și la reputație, adică la clienții de mâine. Altădată, un client păcălit le spunea doar câtorva prieteni. Astăzi scrie o recenzie pe care o pot citi mii de oameni. Iar voi, înainte să lăsați mașina undeva, vă uitați exact la aceste stele și comentarii. Reputația online devine o parte importantă din afacerea lui și un motiv serios să nu profite de ce știe.
Piața evoluează însă continuu, iar unii vânzători încearcă să păcălească și sistemul de recenzii. Unii cumpără recenzii false. Alții fac schimb: îți laud cartea, mi-o lauzi pe a mea. Există și trucuri mai subtile. Unele universități americane încurajează cât mai mulți candidați să aplice, știind că îi vor respinge pe cei mai mulți, doar ca să pară mai selective în clasamente.
Recenziile sunt mai credibile când vin de la o terță parte care nu are interes să le încline într-o direcție. Revista americană Consumer Reports, de exemplu, are o reputație de onestitate pentru că este nonprofit și nu acceptă reclame sau finanțare din surse comerciale. Și în Europa există organizații de testare a produselor construite pe aceeași idee: credibilitatea lor vine din faptul că nu depind de firmele pe care le evaluează.
Apare însă altă problemă. Informația este greu de păstrat doar pentru cei care plătesc. Dacă un prieten vă spune că revista a pus un anumit televizor pe primul loc, folosiți informația fără să fi cumpărat revista. Vă amintiți de lecția despre bunurile publice: informația este neexclusivă și nonrivală. Cine o folosește fără să contribuie la cost este un „pasager clandestin”. Problema nu e că ar fi nedrept, ci că, din această cauză, se produce prea puțină informație de încredere și există prea puțini evaluatori independenți.
Ați putea spune: atunci să verifice statul, prin autorizații și inspecții. Uneori ajută. Dar și inspectorii au stimulente. O autorizație care depinde de bunăvoința unui funcționar poate deveni prilej de mită. Iar regulile de licențiere cerute chiar de firmele deja existente pot ajunge să servească mai mult la blocarea concurenților decât la protejarea clienților.
Alte soluții lucrează doar asupra stimulentelor celui mai bine informat. Iată două exemple care par foarte diferite, dar se bazează pe aceeași idee: inspecția casei înainte de cumpărare și a doua opinie medicală. În Statele Unite, cine cumpără o casă angajează de obicei un inspector care caută defectele. În multe state, legea îi interzice acestui inspector să vândă și reparațiile. Așa dispare tentația de a exagera problemele ca să umfle factura.
La fel, medicul la care mergeți pentru o a doua opinie doar pune diagnosticul, nu face și tratamentul. Nu are de ce să vă recomande proceduri inutile. La noi, același principiu îl aplicați când duceți o mașină rulată la un service independent înainte să o cumpărați, nu la cel recomandat de vânzător. În toate cazurile, diagnosticul e separat de lucrare. Asimetria rămâne, dar stimulentul de a o exploata scade. Iar când ajungeți la reparație, știți mult mai mult decât înainte, poate aproape cât cel care o face.
Pe scurt, combatem hazardul moral fie aducând mai multă informație, fie schimbând stimulentele celui care știe mai mult. În lecția următoare vedem un alt răspuns la asimetria informațională: semnalizarea.
Testează-ți cunoștințele: Soluții pentru hazardul moral (9 întrebări)