Hazardul moral
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Am văzut cum asimetria informațională poate produce selecție adversă. În această lecție vedem a doua mare consecință a ei: hazardul moral.
Să începem cu ceva banal. Cumpărați o sticlă de apă plată de la magazinul din colț. Știți foarte bine ce primiți, mai ales dacă ați mai luat aceeași marcă. Vânzătorul și cumpărătorul au cam aceleași informații.
Acum duceți mașina la service. Mecanicul vă spune că trebuie înlocuită o piesă de care nu ați auzit în viața voastră. Chiar trebuie? Mecanicul știe mult mai multe despre mașini decât voi, așa că vă e greu să judecați dacă are dreptate sau dacă vă spune adevărul. Puteți ajunge să plătiți scump reparații de care nu aveați nevoie. Aceasta este tot asimetrie informațională: o parte a tranzacției știe mai mult sau mai bine decât cealaltă.
Când o parte are un avantaj de informație, poate avea și un stimulent să-l folosească împotriva celeilalte. Această tentație o numim hazard moral, în engleză moral hazard. Mecanicul e doar un exemplu.
Taximetristul care ia un turist de la aeroport cunoaște orașul, turistul nu. Poate alege drumul lung, ca să încaseze mai mult. Patronul unui restaurant știe mai bine decât asigurătorul cât de sigur e localul. Dacă are asigurare de incendiu, poate economisi la sprinklere. Angajatul știe ce a făcut toată ziua, șeful nu întotdeauna. Poate pierde vremea în loc să lucreze.
Toate aceste cazuri sunt variante ale problemei principal-agent. Când angajați pe cineva, acea persoană știe adesea mai mult decât voi. De multe ori, tocmai de aceea o plătiți. Cu mașina, voi sunteți principalul, iar mecanicul este agentul vostru. Voi vreți mașina reparată fără bani aruncați. El poate vrea să scoată cât mai mult de la voi. Soluția, cel puțin în principiu, este să aliniem stimulentele agentului cu ale principalului.
Aceeași problemă apare și în sectorul public. Cetățenii sunt principalii, iar funcționarii și aleșii sunt agenții lor, cu informații pe care alegătorii nu le au. Iar când bănci sau firme mari se așteaptă să fie salvate cu bani publici dacă lucrurile merg prost, au un stimulent să-și asume riscuri mai mari. Este hazard moral creat chiar de intervenția statului.
Dar problema e mai adâncă decât faptul că cineva poate fi păcălit. Teama de păcăleală face ca unele tranzacții utile să nu mai aibă loc deloc. Dacă bănuiți că mecanicul vă recomandă lucrări inutile, poate renunțați și la revizia preventivă și așteptați până se strică mașina. E o pierdere: ați fi preferat să faceți revizia și să nu rămâneți în pană pe autostradă. Dar pentru că nu aveți încredere în agentul vostru, renunțați.
Așadar, informația asimetrică poate împiedica schimbul și ne poate lipsi de marile câștiguri ale specializării. Ce putem face? Gândiți-vă puțin înainte de lecția următoare, în care discutăm soluțiile.
Testează-ți cunoștințele: Hazardul moral (7 întrebări)