Bunurile de club
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Am discutat despre bunurile publice, care sunt neexclusive și nonrivale. Acum trecem la bunurile de club.
Bunurile de club sunt și ele nonrivale, dar, spre deosebire de bunurile publice, sunt exclusive. Să luăm ca exemplu o rețea Wi-Fi. Ca să vă conectați, aveți adesea nevoie de o parolă. Parola este cea care face rețeaua exclusivă. Totuși, dacă rețeaua nu e aglomerată, încă un utilizator nu adaugă practic niciun cost. Până la un punct, deci, Wi-Fi-ul este nonrival.
Un alt exemplu este o platformă de streaming cu abonament. Să presupunem că abonamentul costă 40 de lei pe lună. Este exclusivă: dacă nu plătiți, nu intrați în „club”. Dar încă un spectator nu crește costurile platformei, așa că este și nonrivală. Piața poate furniza bunuri de club, dar cu prețul unei anumite ineficiențe.
Imaginați-vă că Ioana ar plăti 25 de lei pe lună ca să vadă serialul ei preferat. Costul marginal pentru platformă, ca să îi transmită serialul, este practic zero. Ioana prețuiește serialul mai mult decât costă el. Și totuși nu îl vede, pentru că abonamentul costă 40 de lei. Pe piețele concurențiale pe care le-am studiat mai devreme, un schimb are loc ori de câte ori valoarea depășește costul. Aici nu se întâmplă așa.
La bunurile de club, excluderea produce deci o pierdere de eficiență. Pe de altă parte, tocmai faptul că platforma încasează bani pentru intrarea în club îi dă un stimulent să afle ce vor spectatorii să vadă cu adevărat. Iar acesta e un beneficiu important. Diversitatea, creativitatea și receptivitatea pieței cântăresc, probabil, mai mult decât pierderea de eficiență.
Am văzut în lecția trecută că bunurile publice tind să fie produse în cantitate prea mică, pentru că nu se pot încasa bani pentru ele. O soluție este transformarea unui bun public într-un bun de club. Antreprenorii au creat bunuri exclusive, cum sunt televiziunea prin cablu sau radioul prin satelit cu abonament, ca alternative la televiziunea și radioul transmise liber prin eter.
Alți antreprenori au găsit chiar moduri de a câștiga bani din bunuri publice fără să excludă pe nimeni. Cum e posibil? Radioul și televiziunea transmise prin eter sunt bunuri publice: neexclusive și nonrivale. Și totuși le produc firme private. Soluția a fost publicitatea. Costul marginal al semnalului pentru încă un ascultător este zero, iar prețul plătit de ascultător este tot zero. Preț egal cu costul marginal: asta e eficient. Ce-i drept, trebuie să suportați reclamele, iar firma câștigă vânzând timpul de reclamă.
Un alt exemplu îl folosiți zilnic: motoarele de căutare pe internet. Tehnologia de căutare și baza de date sunt nonrivale. Firma ar putea să excludă prin abonament, dar nu o face. Câștigă mai mult oferind serviciul gratuit și vânzând publicitate.
Să ne întoarcem la Wi-Fi, un caz foarte interesant. Aici vedem aproape toate metodele posibile de furnizare. Operatorii de telecomunicații îl vând și îi exclud pe cei care nu plătesc. Cafenelele îl oferă gratuit, ca să atragă clienți. În alte locuri îl primiți gratuit dacă vă uitați la o reclamă. Iar unele primării îl oferă gratuit în parcuri sau în mijloacele de transport în comun. Nu e clar care metodă este cea mai bună și nici măcar dacă există o metodă cea mai bună.
Atât despre bunurile de club. În lecția următoare ne ocupăm de ultima categorie: resursele neexclusive, dar rivale, adică resursele comune.
Testează-ți cunoștințele: Bunurile de club (9 întrebări)