Educația: semnal sau formare de competențe?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Această lecție are forma unei dispute. Economiștii nu sunt de acord între ei în privința educației, iar unii dintre cei mai buni prieteni din profesie se contrazic pe tema asta de zeci de ani. Vă voi prezenta ambele poziții cât se poate de corect. Apoi ne uităm la dovezi, iar concluzia o trageți și voi.
Să pornim de la ceea ce nu se discută. Oamenii care termină o facultate câștigă, în medie, mai mult decât cei care nu o termină. Disputa este despre motiv. De ce câștigă mai mult?
Există trei explicații de bază. Una spune că cei care merg la facultate sunt pur și simplu mai înzestrați: mai inteligenți, mai muncitori. Chiar dacă n-ar fi studiat, ar fi câștigat oricum mai mult. Alta este explicația prin capital uman: la facultate oamenii chiar învață lucruri care îi fac mai productivi. Ultima este explicația prin semnalizare. Aici, facultatea transmite pieței muncii un mesaj despre calitățile pe care omul le avea deja. Dar fără acest mesaj, fără diplomă, venitul lui ar fi mult mai mic. Ca să primești salariul mai mare, trebuie să trimiți semnalul.
Explicația prin abilitate contează, dar disputa adevărată se poartă între celelalte două. Le voi numi simplu: prima poziție, cea a capitalului uman, și a doua poziție, cea a semnalizării. Să le ascultăm pe rând.
Prima poziție susține că educația înseamnă, în primul rând, învățare. Argumentul ei cel mai puternic ține de timp. Dacă trimiți o persoană în plus la facultate, ea câștigă mai mult și după zeci de ani. Dacă diploma ar fi doar un semnal, absolventul ar primi poate un prim loc de muncă mai bun. Dar, în timp, angajatorii ar vedea că nu știe mai mult decât alții, iar avantajul lui ar dispărea. Piața ar face triajul.
Al doilea argument: dacă totul ar fi doar un semnal, ar exista o cale mult mai ieftină. Am da tuturor un test standardizat, un test de inteligență sau ceva asemănător cu bacalaureatul, și i-am trimite direct la locurile de muncă potrivite. Am sări peste trei sau patru ani de facultate. Faptul că nu se întâmplă asta sugerează că facultatea oferă ceva în plus.
Ce anume? Nu doar fapte din manuale, spune prima poziție. Oamenii învață să gândească critic, să fie creativi, să lucreze cu tipuri diferite de oameni, să accepte autoritatea, să fie conștiincioși acolo unde trebuie. Iar uneori învață și o meserie propriu-zisă. Ați trece liniștiți cu mașina peste un pod proiectat de un inginer care n-a studiat niciodată ingineria?
A doua poziție susține că educația este, în mare parte, un semnal. Ea pornește de la un exemplu din biologie: coada păunului. Coada aceea uriașă nu-l ajută pe păun să zboare sau să fugă. Este o risipă. Dar arată că păunul e sănătos și are gene bune. Evoluția a avut la dispoziție un timp imens ca să găsească o metodă mai ieftină, și nu a găsit-o. Poate că nici piața nu poate scăpa ușor de semnalele costisitoare.
Iar testul de inteligență nu poate înlocui facultatea, spune a doua poziție, pentru că diploma nu arată doar inteligența. Toți cunoaștem oameni foarte deștepți care se descurcă greu la muncă. Facultatea este grea, iar mulți oameni nu o fac cu plăcere. Cine o termină dovedește perseverență și disciplină. Și, când aproape toți oamenii capabili au o diplomă, lipsa ei atrage imediat atenția.
Gândiți-vă cât de des cer angajatorii o diplomă pentru posturi la care conținutul studiilor nu folosește la nimic. Nimeni nu învață la liceu cum se stivuiesc cutiile într-un depozit. Totuși, diploma este cerută. Iar a avea un picior în ușă la primul loc de muncă poate conta enorm pentru tot restul carierei.
A doua poziție mai are un argument, unul pe care îl cunoaște orice profesor. Când anunți că săptămâna viitoare cursul se anulează, studenții se bucură. E ciudat. Dacă ați cere la magazin o pereche de blugi și vi s-ar da o pereche de pantaloni scurți, v-ați supăra. Studenții nu se supără că primesc mai puțină educație, pentru că știu că diploma o vor primi oricum. Și o întrebare pentru voi: ce ați prefera, educația de la o universitate de top, fără diplomă, sau diploma, fără educație?
Să trecem la dovezi. Prima poziție vine cu câteva date greu de ignorat. În unele țări scandinave, legea a fost schimbată și a prelungit școlarizarea obligatorie cu un an. Anul în plus nu se vedea în vreun fel special în CV. Totuși, cei care l-au făcut câștigau mai mult după mulți ani. Asta sugerează învățare, nu semnal. Apoi, chiar și printre cei care lucrează pe cont propriu, cei mai educați câștigă mai mult. Aici nu există un angajator care să citească diploma.
Prima poziție arată și spre marile povești de creștere economică: Coreea de Sud, Singapore, China. Toate au investit masiv în educație și au construit o forță de muncă foarte calificată. În Coreea de Sud, o proporție foarte mare dintre tineri ajunge să obțină o formă de studii superioare. Ar putea Singapore să fie un centru al cercetării biomedicale fără școli bune? Greu de crezut.
A doua poziție răspunde că aceste țări creșteau deja înainte să investească masiv în educație. Și că există multe țări, de exemplu în Africa, care au cheltuit mult pe educație fără să crească. Prima poziție replică: educația nu ajunge singură. E nevoie și de infrastructură, de instituții și de guvernare bună. A doua poziție observă că explicația devine astfel cam vagă: e mereu „educația, plus altceva”.
Mai e un argument al celei de-a doua poziții. Studenții uită repede. Mulți nu-și mai amintesc ce au învățat acum un an. Cum ar putea atunci ce învață azi să le crească productivitatea peste douăzeci de ani? Prima poziție răspunde că nu faptele contează, ci felul de a gândi. Poate că nu mai știți care cerere e elastică și care e inelastică. Dar rămâneți cu un mod de a aborda problemele și cu obișnuințele unui mediu profesional.
În sfârșit, disputa are și o miză de politică publică. Dacă educația este mai ales semnal, atunci împingerea tuturor spre facultate are un cost ascuns. Dacă toată lumea are diplomă, ea semnalează mai puțin, iar cine nu are una ajunge și mai jos în ochii angajatorilor. Fiecare diplomă în plus ridică venitul celui care o obține, dar o parte din câștig vine pe seama celorlalți. Este o externalitate negativă. Prima poziție acceptă că problema există, dar o pune pe seama școlilor slabe din ciclurile anterioare. Soluția, spune ea, este mai multă educație bună, mai devreme.
Probabil că adevărul conține din ambele. Întrebarea interesantă nu este care dintre ele, ci cât din fiecare. În lecția următoare vedem câteva date despre educație și salarii, inclusiv un fenomen care spune ceva important despre semnalizare.
Testează-ți cunoștințele: Educația: semnal sau formare de competențe? (13 întrebări)