Adaosul monopolistului
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Pe o piață concurențială, știm că în echilibru prețul este egal cu costul marginal. Pe o piață cu monopol, am văzut că prețul este mai mare decât costul marginal. Dar cu cât mai mare? Ce hotărăște mărimea adaosului? În lecția aceasta arătăm că adaosul monopolistului depinde de elasticitatea cererii.
Să recapitulăm rapid unde am rămas. Tot ce vedeți pe acest grafic ar trebui să vă fie acum familiar. Curba venitului marginal pornește din același punct de pe axa verticală ca cererea și are panta de două ori mai mare. Cantitatea care maximizează profitul este acolo unde venitul marginal întâlnește costul marginal. Iar prețul îl citim pe curba cererii: cel mai mare preț pe care cumpărătorii îl acceptă pentru acea cantitate, aici 12,50 dolari.
Adaosul monopolistului, în engleză markup, este diferența dintre preț și costul marginal. Pe o piață concurențială, prețul ar coborî până la costul marginal, iar adaosul ar fi zero. Aici, prețul este mult peste costul marginal. Tot de pe grafic citim și profitul monopolistului, mai mare decât profitul normal: diferența dintre preț și costul total mediu, înmulțită cu cantitatea. Asta a fost recapitularea.
Acum să căpătăm o intuiție despre mărimea adaosului. Rămânem la medicamente, unde două efecte împing adaosul în sus. Primul l-aș numi efectul „nu iei banii cu tine”. Cine are o boală gravă nu se uită prea mult la prețul unui medicament care îi poate salva viața. Banii nu îi iei cu tine, așa că îi dai pe tratament.
Dacă prețul unui astfel de medicament crește, cantitatea cerută scade foarte puțin. Monopolistul observă asta și își face socoteala: „Dacă scumpesc, clienții tot cumpără. Atunci, ca să câștig cât mai mult, ar trebui să scumpesc.”
Al doilea este efectul „banii altcuiva”. Când altcineva plătește nota, cel care folosește medicamentul este mai puțin atent la preț. Iar la medicamente, foarte des plătește altcineva: o firmă de asigurări sau un program public. La noi, de exemplu, multe medicamente sunt compensate prin sistemul public de asigurări de sănătate. Pacientul vede doar o parte din preț, așa că, atunci când prețul crește, el continuă să ceară medicamentul.
Concluzia este simplă. Cu cât cantitatea cerută reacționează mai puțin la preț, cu atât adaosul este mai mare. Dacă oamenii nu sunt sensibili la preț, monopolistul poate scumpi produsul și tot vinde aproape la fel de mult. Altfel spus: cu cât cererea este mai inelastică, cu atât adaosul este mai mare. Aceasta este lecția de bază.
Acum să punem intuiția la încercare cu două grafice, pe cifre ipotetice. Care dintre cele două curbe ale cererii este mai elastică? Cea din stânga, mai plată, este mai elastică. Cea din dreapta, mai abruptă, este mai inelastică. Dacă intuiția noastră e bună, ne așteptăm la un adaos mic în stânga și la unul mare în dreapta. Costul marginal este același în ambele cazuri: 10 lei.
Aplicăm rețeta cunoscută. În stânga, venitul marginal întâlnește costul marginal la 50 de bucăți, iar prețul citit pe cerere este de 15 lei. Adaosul este de doar 5 lei. În dreapta, venitul marginal întâlnește costul marginal la 25 de bucăți, iar prețul urcă la 35 de lei. Adaosul este de 25 de lei. Costul marginal este identic. Singura diferență este că cererea din dreapta este mai inelastică.
Rețineți logica. Monopolistul vede că clienții nu sunt sensibili la preț. Știe că, dacă scumpește, cantitatea cerută scade doar puțin. Deci scumpirea îi crește profitul, iar el exact asta urmărește. Așa apare un adaos mare.
Mai amintiți-vă ceva. Pentru firma în concurență perfectă, cererea pentru produsul ei este perfect elastică, adică orizontală. Iar acolo prețul este egal cu costul marginal. Are deci sens ca un monopolist cu o cerere foarte elastică să se comporte aproape ca o firmă concurențială. Cu cât cererea lui devine mai elastică, cu atât prețul se apropie de costul marginal, iar cantitatea produsă se apropie de cea din concurență.
Ați observat poate același lucru în viața de zi cu zi. O sticlă de apă costă mult mai mult în zona de îmbarcare a unui aeroport decât la magazinul din colț. Odată trecuți de controlul de securitate, călătorii au foarte puține alternative. Puține alternative înseamnă cerere inelastică, iar cererea inelastică înseamnă un adaos mare.
Așadar, încă o dată, lecția mare: cu cât cererea este mai inelastică, cu atât adaosul este mai mare. Haideți să vedem dacă teoria ne ajută să lămurim un mic mister de prețuri.
Un economist american a comparat odată biletele unei mari companii aeriene din Statele Unite. A descoperit că zborul de la Washington la Dallas era mai scump decât zborul de la Washington la San Francisco. Ciudat, din două motive. Primul: San Francisco este mult mai departe de Washington decât Dallas, deci ne-am aștepta la costuri mai mari, de la combustibil încolo. Al doilea, și mai straniu: zborul spre San Francisco făcea escală chiar la Dallas, iar prima lui parte era exact același zbor ca cel spre Dallas.
Cum poate atunci o bucată din călătorie să coste mai mult decât călătoria întreagă? Răspunsul ține de felul în care sunt organizate companiile aeriene americane. Cele mai multe au un aeroport central, numit hub, pe care îl domină. Pentru compania noastră, hubul este Dallas. Alte mari companii domină alte aeroporturi, cum ar fi Chicago sau Minneapolis.
Ce înseamnă asta pentru călători? Dacă vreți să ajungeți la Dallas la o oră convenabilă, cel mai probabil veți găsi zborul potrivit tocmai la compania care are hubul acolo. Vă dă asta vreo idee despre rezolvarea misterului?
Gândiți-vă la cineva care zboară de la Washington la Dallas. Ce alternative are? Nu prea multe. Puține substitute înseamnă cerere inelastică. Acum gândiți-vă la cineva care zboară de la Washington la San Francisco. Are o mulțime de variante: prin Chicago, prin Denver, prin Minneapolis sau chiar un zbor direct. Pe această rută, mai multe companii își fac concurență, fiecare prin propriul hub.
Ce vedem, așadar? Cererea pentru zborul spre San Francisco este relativ elastică, iar cererea pentru zborul spre Dallas este relativ inelastică. Teoria ne spune că la o cerere elastică adaosul e mic, iar la o cerere inelastică adaosul e mare. Exact asta s-a observat în prețuri. Misterul este rezolvat, iar data viitoare ne uităm la costurile și beneficiile monopolului.
Testează-ți cunoștințele: Adaosul monopolistului (12 întrebări)