Speculația
Speculanții au o reputație proastă. Speculația e asociată cu jocurile de noroc, iar jocurile de noroc nu sunt privite cu ochi buni. Când un speculant se îmbogățește, lumea se întreabă: ce a făcut, de fapt, omul acesta pentru societate? Ce a produs?
La noi, cuvântul are o istorie și mai grea: în perioada comunistă, specula era pedepsită ca infracțiune. În lecția aceasta vom arăta, cu un model simplu, că speculația poate fi o parte foarte utilă a procesului de piață.
De fapt, speculația seamănă cu ceva ce am discutat deja. Să presupunem că petrolul este ieftin într-un port și scump în altul. Un întreprinzător are un stimulent să cumpere ieftin și să vândă scump. Mută petrolul de acolo unde valorează puțin acolo unde valorează mult. Speculantul face același lucru, doar că nu mută resursele în spațiu, ci în timp.
Să zicem că sunteți convinși că, peste un an, prețul petrolului va fi mult mai mare. Poate vă așteptați la un război distrugător într-o regiune producătoare de petrol. Puteți face profit cumpărând petrol acum, cât e ieftin, depozitându-l și vânzându-l peste un an, când va fi scump. Cumperi ieftin, vinzi scump. Aceasta este speculația: încercarea de a obține profit din schimbările viitoare ale prețurilor.
E un lucru rău? Vom arăta că speculația tinde să netezească prețurile în timp și să crească bunăstarea. Motivul este același ca la petrolul mutat dintr-un port în altul: resursa pleacă de acolo unde are valoare mică spre momentul în care are valoare mare.
Să trecem la model. Avem două piețe ale petrolului: piața de azi și piața de peste un an. Cererea este aceeași în ambele. Ca să fie simplu, desenez oferta ca pe o linie verticală: producția e dată. Azi producția e mare, 100 de unități, așa că prețul e mic, 40 de dolari. Peste un an, din cauza războiului, producția scade la 60, iar prețul urcă la 80. Asta se întâmplă fără speculație.
Acum să adăugăm speculanții. Ei văd prețul mic de azi și se așteaptă la un preț mare peste un an. Așa că vor să cumpere azi și să vândă mai târziu. Când cumpără, scot o parte din producția de azi de pe piață și o pun în depozite. Să zicem că depozitează 10 unități. Oferta care ajunge la consumatori este acum producția minus ce intră în stocuri: 90 de unități. Pentru că speculanții au retras o parte din ofertă, prețul de azi crește, de la 40 la 50 de dolari.
Peste un an, prețul e mare, iar speculanții scot petrolul din depozite și îl vând. Oferta de pe piață devine producția plus ce iese din stocuri: 60 plus 10, adică 70 de unități. Producția e mică, din cauza războiului, dar consumul e mai mare decât producția, pentru că se vinde și din stocuri. Așa că, în viitor, speculanții împing prețul în jos, de la 80 la 70 de dolari.
Observați ce s-a întâmplat cu prețurile. Fără speculație, aveam 40 azi și 80 peste un an. Cu speculație, avem 50 azi și 70 peste un an. Prețul a devenit mai stabil în timp. Speculanții câștigă și ei: au cumpărat la 50 și vând la 70. Dacă mai intră speculanți pe piață, cele două prețuri se apropie și mai mult.
Dar ce se întâmplă cu bunăstarea? Aici trebuie să fim atenți. Ne uităm la valoarea pe care consumatorii o obțin din petrol, adică la aria de sub curba cererii. Azi pierdem ceva. Cele 10 unități puse în depozit nu mai sunt consumate, iar valoarea lor se pierde. Este zona roșie: unitățile dintre 90 și 100, pe care consumatorii le prețuiau între 40 și 50 de dolari.
Peste un an însă câștigăm. Consumul ar fi fost de 60 de unități, dar datorită stocurilor ajunge la 70. Valoarea acestor unități suplimentare este zona verde: unități pe care consumatorii le prețuiesc între 70 și 80 de dolari. Să facem socoteala. Zona roșie înseamnă 10 unități cu o valoare medie de 45, adică 450. Zona verde înseamnă 10 unități cu o valoare medie de 75, adică 750. Zona verde e mai mare decât cea roșie. Diferența, de 300, este câștigul net al societății. Speculația a crescut bunăstarea. Pentru simplitate, am ignorat costul depozitării.
Care e ideea de fond? Speculanții iau resursele din momentele în care au valoare mică și le mută în momentele în care au valoare mare. Este un lucru foarte util. Speculanții câștigă bani, dar, datorită mâinii invizibile, în condițiile potrivite, stimulentele îi fac să facă exact ce e bine pentru societate.
Încă un lucru important. Ca să speculați pe piața petrolului nu aveți nevoie de un rezervor în curte. Există o altă cale: piața contractelor futures. Un contract futures este un acord de a cumpăra sau de a vinde o anumită cantitate dintr-o marfă sau dintr-un instrument financiar, la o dată din viitor, la un preț stabilit de azi.
Să vedem cum funcționează. Ana crede că, peste douăsprezece luni, petrolul va costa mai mult de 50 de dolari pe baril. Mihai crede că va costa mai puțin. Ana se angajează să cumpere de la Mihai o mie de barili, peste douăsprezece luni, la 50 de dolari barilul. Acesta este un contract futures.
Trec douăsprezece luni. Prețul petrolului pe piață, numit preț spot, este acum de 82 de dolari. Ana a avut dreptate, și încă cum.
Ce pot face acum? Prima variantă: Ana primește petrolul, îi plătește lui Mihai 50.000 de dolari și îl vinde imediat pe piață cu 82.000. Câștigă 32.000 de dolari. Dar Mihai nu are, de fapt, petrol. Iar Ana nu are chef să preia o mie de barili ca să-i revândă. Așa că aleg a doua variantă, de obicei printr-o casă de compensare: Mihai îi plătește Anei direct 32.000 de dolari și contractul se închide. În ambele variante, Ana câștigă 32.000, iar Mihai pierde 32.000. A doua e mult mai comodă. De altfel, cele mai multe contracte futures se încheie prin plata diferenței în bani, nu prin livrarea mărfii.
Asta înseamnă că oricine poate specula pe piața petrolului. Nu vă sfătuiesc să o faceți: e una dintre cele mai rapide căi de a pierde mulți bani. Dar faptul în sine e important. Mulți oameni știu lucruri utile despre piața petrolului sau despre situația din regiunile producătoare, fără să aibă unde depozita sau cum livra petrolul. Prin contractele futures, și cunoștințele lor ajung în preț. Cu cât un speculant prevede mai bine viitorul, cu atât câștigă mai mult. Iar când speculanții acționează pe baza previziunilor lor, mișcă prețurile futures. De aceea, aceste prețuri conțin adesea informații despre viitor.
Un exemplu celebru vine din Florida. Recolta de portocale de acolo depinde mult de vreme. Dacă recolta e bogată, sucul de portocale se ieftinește. Dacă un val de frig o distruge, se scumpește. Economistul Richard Roll s-a întrebat dacă prețurile futures ale sucului de portocale pot ajuta la prezicerea vremii. A comparat aceste prețuri cu prognozele serviciului meteorologic național american. Răspunsul a fost da: prețurile futures conțineau informații suplimentare, care puteau îmbunătăți prognozele oficiale. În prețurile pieței se ascunde multă informație.
Să revenim la problema de imagine a speculanților. O parte din explicație este că speculanții ridică prețurile azi și le coboară în viitor. Toată lumea vede scumpirea de azi. Puțini observă că, mai târziu, prețul va fi mai mic decât ar fi fost fără speculație.
Desigur, speculanții nu ghicesc mereu. Când greșesc, mută resursele în sens invers, de la utilizări valoroase spre utilizări mai puțin valoroase. Asta nu ne dorim. Dar speculanții riscă propriii bani. Au un stimulent uriaș să aibă dreptate, iar când greșesc, pierd mult. În timp, cei care prevăd prost piața tind să dea faliment, iar cei mai buni ajung să aibă o pondere tot mai mare.
Și, în fond, ne dorim ca cineva să încerce să prevadă viitorul. Vrem ca oamenii să se gândească la evenimentele care vin, bune sau rele, și la efectul lor asupra producției și consumului. Piețele futures le dau oamenilor un stimulent puternic să facă exact asta. Iar astfel de piețe s-au dovedit adesea mai bune la prezis decât instituțiile care se bazează mai puțin pe stimulente. Despre asta vorbim în lecția următoare.
Testează-ți cunoștințele: Speculația (14 întrebări)