Piețele de predicție
În această lecție facem cunoștință cu un tip nou de piață. O piață construită anume ca să facă predicții.
Până acum am văzut că prețurile sunt semnale care transmit informații. Ne spun unde are un bun valoare mare și unde are valoare mică, ce bunuri sunt valoroase și care nu. Dar prețurile pot spune ceva și despre evenimentele din lume. Pot conține chiar predicții despre viitor.
Să ne amintim de sucul de portocale din lecția despre speculație. Prețul contractelor futures pe sucul de portocale conține, implicit, o predicție despre vremea din Florida. Piața aceasta nu a fost creată ca să prezică vremea. Doar că speculanții care vor să câștige din mișcările prețului trebuie să știe câte ceva despre vremea care urmează. Așa că prețul ajunge să reflecte, în parte, ce știu ei despre frig, ploi și furtuni.
De fapt, economiștii și nu numai ei se uită adesea, informal, la prețuri ca să facă predicții. Pentru vremea din Florida, la prețul futures al sucului de portocale. Pentru tensiunile politice din regiunile producătoare de petrol, la prețul petrolului și al contractelor futures pe petrol. Pentru efectele schimbărilor climatice, la prețul asigurărilor contra inundațiilor în zonele de coastă.
În toate aceste cazuri, predicția este doar un produs secundar al pieței. Pe aceste piețe se întâmplă multe alte lucruri care mișcă prețul. De aceea, prețurile lor sunt predicții zgomotoase, destul de imperfecte, pentru că nu au fost gândite doar ca să prezică. Ce s-ar întâmpla dacă am construi o piață cu un singur scop: să facă predicții? Probabil am obține predicții mai solide și mai precise.
Piețele de predicție sunt piețe speculative construite astfel încât prețurile lor să poată fi citite ca probabilități și folosite pentru a face predicții. Una dintre cele mai cunoscute este Iowa Electronic Markets, o piață creată de o universitate americană. Acolo, participanții cumpără și vând acțiuni ale candidaților politici, cu sume mici, iar prețurile acestor acțiuni pot fi folosite pentru a prezice rezultatul alegerilor.
Să luăm alegerile prezidențiale americane din 2008, între Barack Obama și John McCain. Pe această piață, o acțiune Obama vă aduce un dolar dacă Obama câștigă și nimic dacă pierde. O acțiune McCain vă aduce un dolar dacă McCain câștigă și nimic dacă pierde.
Să presupunem că voi credeți că Obama are 80 la sută șanse să câștige. Cât ați fi dispuși să plătiți pentru o acțiune Obama? Dacă acțiunea aduce un dolar în 80 la sută din cazuri, pentru voi valorează 80 de cenți. Ați plăti până la 80 de cenți pe ea. Acum intrați pe piață și vedeți că acțiunile Obama se vând cu 65 de cenți. E o ocazie bună: ceva ce pentru voi valorează 80 de cenți se vinde cu 65. Așa că le cumpărați. Iar când cumpărați, împingeți prețul în sus. Astfel, predicția voastră, informațiile voastre și opinia voastră despre cine va câștiga ajung să se reflecte în prețul acțiunii.
Acum invers. Credeți în continuare că Obama are 80 la sută șanse, dar acțiunile lui se vând cu 90 de cenți. Atunci e momentul să vindeți acțiuni Obama. Chiar dacă sunteți susținători ai lui Obama, ca să câștigați bani ar trebui să vindeți acțiuni Obama și să cumpărați acțiuni McCain. Și din nou, prin tranzacțiile voastre, prețul ajunge să reflecte ce știți.
Pe aceste piețe tranzacționează mulți oameni. Unii sunt foarte pricepuți la politică. Înțeleg sistemul colegiului electoral american, știu cum funcționează alegerile și își dau seama cât de bine sau cât de prost merge o campanie. Când cumpără și vând, informațiile lor intră în prețuri.
Iată prețurile reale din 8 august 2008. O acțiune Obama costa 63 de cenți, iar una McCain, 37 de cenți. Observați că cele două prețuri adunate dau un dolar. Piața spunea, practic, că Obama are șanse mari să câștige. Și, după cum știm, chiar a câștigat.
În mai bine de douăzeci de ani de comparații, la alegeri prezidențiale, la alegeri pentru Congres și la alegeri statale, prețurile de pe Iowa Electronic Markets au prezis rezultatele, de cele mai multe ori, mai bine decât sondajele de opinie. Nu e greu de înțeles de ce. Un sondaj vă întreabă cu cine votați. Piața vă întreabă cine credeți că va câștiga și vă cere să vă puneți banii în spatele răspunsului. Cine riscă bani are tot interesul să caute informații, să le cântărească și să le interpreteze cu grijă. Iar prețul strânge la un loc toată această muncă, lucru pe care un sondaj nu îl poate face.
Piețe de predicție similare au fost create pentru tot felul de întrebări. Unele sunt mai degrabă amuzante, de exemplu cine va câștiga Oscarul pentru cel mai bun actor. Dar și firmele au început să experimenteze cu piețe de predicție interne. Le folosesc ca să estimeze vânzările viitoare, să afle care dintre două decizii e mai bună sau ce se va întâmpla pe o anumită piață. Scopul este să ia decizii mai bune.
Să luăm un exemplu. Pe Hollywood Stock Exchange, participanții cumpără și vând acțiuni și opțiuni legate de filme, de muzică și de candidații la Oscar. Cam 800.000 de oameni fac asta din pasiune, cu bani fictivi, așa-numiții „dolari de Hollywood”. Chiar și așa, le pasă suficient de rezultat încât prețurile să fie predicții destul de bune ale încasărilor viitoare. Participanții joacă pentru distracție, dar site-ul în sine este o afacere. Predicțiile ascunse în prețuri au valoare pentru studiourile care vor să afle ce va merge și ce nu în următorul lor film.
Iată un caz concret. Se spune adesea că sexul vinde. Dar cât de mult, exact? Cu prețurile de pe Hollywood Stock Exchange putem fi mai preciși. Să ne uităm la tranzacțiile pentru filmul „Fifty Shades of Grey”. Prețul a făcut mai multe salturi în sus și în jos, pe măsură ce se schimbau estimările de încasări. Un salt în sus a venit când Charlie Hunnam a fost anunțat în rolul principal masculin. Mai târziu, actorul s-a retras din proiect, iar prețul a coborât imediat înapoi.
Pentru un studio, asemenea mișcări de preț sunt o mină de informații. Ele estimează, în bani, efectul unei alegeri de distribuție asupra încasărilor. Arată dacă publicul se bucură sau nu când o anumită actriță primește un rol, ori când un anumit regizor preia proiectul. Cu astfel de semnale, distribuția și celelalte decizii se pot lua mai informat.
Niciun mod de a prezice nu e perfect. Dar prețurile de pe Hollywood Stock Exchange s-au dovedit destul de utile, mai ales comparativ cu alte metode. Pe axa orizontală avem încasările din primul weekend prezise de piață. Pe axa verticală, încasările efective. Dacă predicțiile ar fi perfecte, toate filmele ar sta pe dreapta roșie. Filmele de deasupra dreptei au încasat mai mult decât se prezisese. Comedia „The Original Kings of Comedy” a fost un succes uriaș, mult peste predicție. Filmul „The Adventures of Pluto Nash” a fost un dezastru, mult sub predicție. În medie însă, predicțiile au fost destul de apropiate de rezultatele reale. De aceea se uită studiourile la aceste prețuri: sunt mai precise decât celelalte estimări pe care le au la îndemână.
Să tragem concluziile. Prețurile pieței reflectă informații și transmit informații. Prețurile futures pot semnala tot felul de lucruri: un conflict într-o regiune producătoare de petrol, un val de frig în Florida, cine va câștiga alegerile. Piețele de predicție sunt piețe noi, create ca să ajute firmele, guvernele și cercetătorii să prevadă evenimente viitoare. Iar prețurile sunt o cale foarte bună de a aduna informația împrăștiată la mulți oameni și de a o rezuma într-o singură cifră: prețul.
Testează-ți cunoștințele: Piețele de predicție (13 întrebări)