Marea problemă economică
În lecția trecută am văzut cum piețele leagă lumea în spațiu: un trandafir din Kenya ajunge în București, un telefon adună piese de pe mai multe continente. Astăzi privim o altă legătură: cea dintre piețe diferite. Ea ne va ajuta să înțelegem cum rezolvă piața marea problemă economică.
Am văzut deja că prețul petrolului influențează piața florilor. Să luăm acum o întrebare care pare și mai ciudată: ce legătură are prețul petrolului cu batoanele de ciocolată? Există o legătură evidentă. Petrol mai scump înseamnă transport mai scump, iar orice produs transportat se scumpește puțin. Dar eu mă gândesc la o legătură mai subtilă și mai importantă.
Când petrolul se scumpește, crește cererea pentru înlocuitorii lui. Unul dintre ei este etanolul, un combustibil care se poate amesteca în benzină. În Statele Unite, etanolul se face mai ales din porumb. În Brazilia, se face din trestie de zahăr. Iar trestia de zahăr poate deveni fie etanol, fie zahăr.
Dacă petrolul e scump, o parte mai mare din recolta de trestie merge spre etanol și o parte mai mică spre zahăr. Oferta de zahăr scade, deci prețul zahărului crește. Iar zahărul mai scump ridică și costul de producție al batoanelor de ciocolată. Cine s-ar fi gândit că una dintre căile prin care ne adaptăm la un petrol mai scump este să mâncăm mai puține dulciuri? Și totuși, exact așa funcționează sistemul prețurilor.
O schimbare a prețului unei resurse se propagă prin toată economia mondială, ca cercurile pe apă. Se schimbă consumul și producția a numeroase bunuri, prin efecte de ordinul întâi, al doilea și al treilea. Toate aceste ajustări au un singur rost: să găsim cea mai bună cale de a trăi cu mai puțin dintr-o resursă. Cum ne adaptăm la mai puțin? Ajustăm pe foarte multe margini deodată, iar toate ajustările trec prin prețuri.
Încă un exemplu. Ce legătură are prețul petrolului cu aleea din fața casei? Dintr-un baril de țiței, rafinăria obține benzină, dar și combustibil pentru avioane, lubrifianți și asfalt. Asfaltul este, de fapt, ceea ce rămâne după ce au fost extrase celelalte produse. În anumite limite, rafinăriile pot alege cât din fiecare produs să obțină.
Dacă benzina se scumpește, rafinăriile se străduiesc să scoată mai multă benzină din fiecare baril. Rămâne mai puțin asfalt, așa că oferta de asfalt scade și prețul lui crește.
Acum gândiți-vă la cineva care vrea să-și facă aleea din curte. Vede că asfaltul s-a scumpit și alege altceva: beton, pavele sau piatră cubică. Cine ar fi zis că betonul poate fi un substitut pentru petrol? Și totuși este. Sistemul prețurilor ne face să ne reorganizăm alegerile ca să obținem cât mai multă valoare din resursele pe care le avem. Uneori, asta înseamnă să punem beton în loc de petrol.
Să vedem acum tabloul mare. Marea problemă economică este cum să organizăm resursele noastre limitate astfel încât să satisfacem cât mai multe dintre dorințele noastre. Resursele nu au aceeași valoare în toate utilizările. Dacă oferta de petrol scade, vrem ca petrolul rămas să meargă spre utilizările cele mai valoroase. Dar care sunt acestea? Undeva trebuie să folosim mai puțin petrol. Unde, exact? Și cine decide?
Avem, în mare, două metode. Putem pune un planificator central să decidă. Sau putem lăsa sistemul prețurilor să decidă.
Prima metodă este planificarea centralizată. Desemnăm un oficial sau o birocrație care să împartă resursele limitate între toate utilizările posibile. Aceasta a fost soluția țărilor comuniste, cu economiile lor planificate la centru. Funcționează? Are probleme foarte mari. Probleme de informație și probleme de stimulente.
Să începem cu informația. Petrolul se folosește, printre altele, la producția de oțel și la cultivarea legumelor în sere. Dacă avem mai puțin petrol, unde tăiem mai mult: la oțel sau la legume? Pare simplu. Poate oțelul valorează mai mult decât legumele. Să zicem că așa este. Dar poate că, la producția de oțel, există înlocuitori buni pentru petrol, iar la legume nu există. Atunci ar trebui să reducem consumul de petrol tocmai la oțel și să-l păstrăm pentru legume.
Gândiți-vă la toate reacțiile pe care le-am văzut până acum la scumpirea petrolului. Oamenii au folosit mai puțin zahăr, au mâncat mai puține dulciuri, au renunțat la asfalt în favoarea betonului și a pavelelor. Ar putea o birocrație, oricât de mare și oricât de bine dotată cu calculatoare, să cunoască toate utilizările petrolului? Toți înlocuitorii pentru fiecare utilizare? Și înlocuitorii înlocuitorilor? Ar putea face toate alegerile fine pe care piața le face fără ca cineva să le dicteze? Este foarte puțin probabil. Problema de informație este prea grea chiar și pentru o putere de calcul uriașă.
Să zicem totuși că am reuși să adunăm toate aceste informații, împrăștiate la milioane de oameni. Și să zicem că am putea calcula ce e de făcut. Ar avea cineva stimulentul să facă lucrul corect? Ar avea oamenii motive să-i spună birocrației adevărul? Nu. Fiecare va spune: „Utilizarea mea e cea mai valoroasă. Pentru mine nu există înlocuitori buni.” Chiar dacă petrolul îi servește doar ca să-și încălzească piscina.
Avem și un experiment real. În anii '70, în Statele Unite, autoritățile federale au încercat să aloce centralizat petrolul. Rezultatul a fost absurd: existau platforme petroliere în largul Californiei care nu puteau obține destul combustibil ca să funcționeze. Sub planificarea centralizată a petrolului, risipa și alocarea greșită a resurselor au fost masive.
Aceeași alocare greșită a resurselor, la o scară mult mai mare, s-a văzut în economiile de comandă: în Uniunea Sovietică, în China comunistă, dar și la noi. Mulți dintre părinții și bunicii voștri își amintesc de anii '80: cozile, raționalizarea benzinei, curentul oprit seara și apartamentele reci iarna.
Planificarea centralizată nu este o soluție bună pentru marea problemă economică. Se lovește de două obstacole: planificatorul nu are informațiile necesare, iar oamenii nu au stimulente să i le ofere corect. Avem nevoie de o metodă mai bună. În lecția următoare vom vedea cum rezolvă sistemul prețurilor ambele probleme.
Testează-ți cunoștințele: Marea problemă economică (12 întrebări)