Diversificați și țineți costurile jos
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Tudor lucrează de un an la o firmă care îi place mult. Firma e listată la bursă, iar colegii lui cumpără acțiuni ale companiei din fiecare salariu. „E firma noastră, o cunoaștem din interior”, spun ei. Tudor se gândește să facă la fel, cu toate economiile. Pare o alegere firească: cine cunoaște firma mai bine decât oamenii ei? Și totuși, din punctul de vedere al riscului, e una dintre cele mai proaste combinații posibile.
Primele două reguli au fost mai degrabă avertismente: nu vă bazați pe cei care promit câștigători și nu încercați să bateți piața. A treia vă spune ce să faceți în schimb: diversificați și țineți costurile jos.
Să ne întoarcem la Tudor. Dacă firma lui are probleme, el poate pierde în același timp două lucruri: salariul și economiile. Riscurile se adună exact când ar avea cea mai mare nevoie de bani. Istoria are un exemplu dureros. În 2001, compania americană de energie Enron s-a prăbușit. Mulți angajați își ținuseră o mare parte din economiile pentru pensie în acțiuni Enron. Când firma a căzut, mulți dintre ei au pierdut aproape în același timp și locul de muncă, și cea mai mare parte a economiilor.
Soluția este diversificarea: împărțiți banii între multe companii, din domenii și țări diferite. Când o firmă are un an prost, altele au un an bun. Rezultatul total variază mult mai puțin decât rezultatul unei singure acțiuni. Economiștii numesc diversificarea singurul prânz gratuit din finanțe: reduceți riscul fără să renunțați la randamentul așteptat.
De ce ar fi gratuit? Pentru că riscul specific unei firme, un director slab, un produs ratat, un scandal, poate fi eliminat aproape complet dacă dețineți multe firme. Piața nu vă răsplătește pentru un risc pe care l-ați fi putut elimina ușor. Rămâne doar riscul general al economiei, pe care nu îl puteți evita dacă vreți randamentul acțiunilor.
Aceeași logică merge și dincolo de bursă. Nici statul nu e un coș perfect de siguranță: pensia de stat, de exemplu, depinde de câți salariați plătesc pentru câți pensionari și de deciziile luate la buget. Ea rămâne o promisiune, nu un activ al vostru. Un viitor financiar sprijinit pe un singur pilon, fie el o firmă sau statul, e tot un coș cu toate ouăle.
Cel mai simplu instrument de diversificare este fondul index. El nu încearcă să ghicească firmele câștigătoare. Cumpără pur și simplu toate companiile dintr-un indice, în proporțiile din indice. Pentru că nu plătește echipe de analiști, poate avea costuri mici. Multe ETF-uri funcționează exact așa.
Acum, a doua jumătate a regulii: costurile. Fiecare fond are un cost anual, exprimat ca procent din bani, numit și TER. Un procent pare nimic. Să facem calculul cu un exemplu ipotetic. Investiți o singură dată 10.000 de lei și îi lăsați 25 de ani. Să presupunem că investițiile aduc, înainte de costuri, 8% pe an. Ca să simplificăm, presupunem că, în fiecare an, costul se scade direct din acest randament: la un cost de 1%, vă rămân 7%.
Cu un cost anual de 0,2%, ajungeți la aproximativ 65.400 de lei. Cu un cost de 1%, la aproximativ 54.300 de lei. Cu un cost de 2%, la aproximativ 42.900 de lei. Diferența dintre fondul ieftin și cel scump este de peste 22.000 de lei, adică mai mult decât dublul sumei inițiale. Și ați plătit-o fără să o vedeți vreodată pe vreo factură.
Costurile au o calitate rară: sunt singurul lucru din investiții pe care îl știți dinainte. Randamentul viitor e incert. Costul e sigur. De aceea merită să le comparați atent. Le găsiți într-un document scurt și standardizat, pe care fondurile vândute investitorilor individuali în Uniunea Europeană trebuie să vi-l ofere: documentul cu informații esențiale.
Un cuvânt despre România. Mulți investitori preferă instinctiv companiile din țara lor, pe care le cunosc. Economiștii numesc asta preferința pentru piața de acasă. La BVB există ETF-uri care urmăresc indicele BET, iar acesta e un reper util. Dar BET este puternic concentrat în energie și bănci. Cine investește doar în el nu e la fel de diversificat cum ar crede.
Și aici, comparați întotdeauna costul anual al unui fond cu al alternativelor, inclusiv al celor care acoperă piețe mai largi. Diversificarea nu se oprește la granița țării.
Regula a treia, într-o propoziție: diversificați larg și țineți costurile jos, pentru că riscul unei singure firme se poate elimina, iar costul e singurul lucru sigur dintr-o investiție.
Exercițiul vostru: alegeți un fond sau un ETF, de pe site-ul unei bănci sau al unei societăți de administrare, ori unul listat la BVB. Găsiți documentul cu informații esențiale și notați costul anual total. Apoi calculați cât ar însemna acest procent pe an, în lei, pentru o investiție de 10.000 de lei.
Poate vă întrebați totuși dacă piața nu e plină de greșeli pe care un om atent le-ar putea exploata. În lecția următoare punem față în față două tipuri de raționalitate: a voastră și a pieței.
Informație educațională, nu recomandare de investiții.
Testează-ți cunoștințele: Diversificați și țineți costurile jos (7 întrebări)