Cât de experți sunt experții?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Irina derulează pe telefon și dă peste o reclamă: „Fondul nostru a bătut piața cinci ani la rând!” Sub ea, un analist zâmbitor explică ce acțiuni vor crește anul viitor. Pare convingător. Cine are timp să studieze sute de companii? Mai simplu ar fi să lași pe cineva care se pricepe. Întrebarea lecției de azi este dacă cei care se pricep chiar reușesc mai mult decât ar reuși norocul.
În următoarele patru lecții construim patru reguli pentru investiții. Le numerotăm de la unu la patru și le adunăm la final într-o singură idee. Prima regulă sună cam așa: nu vă bazați pe cei care promit că aleg acțiunile câștigătoare.
Să începem cu un experiment de gândire celebru, propus de economistul american Burton Malkiel. Imaginați-vă o maimuță cu ochii acoperiți și un ziar deschis la lista acțiunilor. Maimuța aruncă săgeți, iar firmele nimerite formează portofoliul ei. Malkiel spunea că acest portofoliu ar ieși cam la fel de bine ca unul construit de profesioniști. Era o provocare, și a fost primită ca atare.
Exagerarea are un sâmbure solid. Profesioniștii care administrează fonduri sunt oameni inteligenți și muncitori. Doar că toți ceilalți profesioniști sunt la fel de inteligenți și muncitori, iar ei se întrec unii cu alții pe aceeași piață. În plus, administrarea costă: salarii, analize, tranzacții. Costurile acestea se scad din banii investitorilor, an de an.
Ce arată datele? Studiile pe perioade de zece sau cincisprezece ani găsesc același lucru: majoritatea fondurilor administrate activ obțin, după costuri, mai puțin decât indicele cu care se compară. Câteva reușesc să-l bată într-un an sau altul. Mult mai puține reușesc an după an. Iar cele care au strălucit într-o perioadă rareori rămân în frunte în perioada următoare.
De ce atât de puține? Pentru că, pe termen scurt, norocul seamănă perfect cu talentul. Ca să vedeți asta, facem un experiment ipotetic, cu cifre rotunde. Luăm o mie de „experți” care, la începutul fiecărui an, trebuie să spună dacă bursa va crește sau va scădea. Numai că ei nu analizează nimic. Fiecare aruncă o monedă: cap înseamnă „crește”, pajură înseamnă „scade”.
După primul an, cam jumătate au ghicit, adică 500. Îi păstrăm doar pe ei și repetăm. După al doilea an rămân 250. După al treilea, 125. După al cincilea an, aproximativ 31 de oameni au avut dreptate cinci ani la rând. Numai din noroc.
Gândiți-vă cum ar arăta acești 31 în presă. Interviuri, reclame, cursuri plătite despre „metoda” lor. Și dacă mergem până la zece ani, în medie rămâne cam un singur om care a ghicit de fiecare dată. Sunt chiar șanse mai mari de jumătate să existe cel puțin unul, doar prin hazard. Acela ar fi prezentat ca un geniu al pieței.
Nu spunem că nimeni nu are talent. Spunem că, dacă privim doar rezultatele trecute, nu putem deosebi ușor talentul de noroc. Când pe piață concurează mii de fonduri, unele vor avea serii lungi de succes doar din cauza numerelor mari. Iar voi vedeți în reclame tocmai câștigătorii, nu și pe cei care au căzut pe drum.
Și observați un detaliu: aruncătorii noștri de monedă nu au cerut niciun comision. Un fond real are de urcat o pantă în plus, pentru că trebuie mai întâi să-și acopere costurile și abia apoi să câștige mai mult decât piața. Cu cât costurile sunt mai mari, cu atât panta e mai abruptă.
Așa că mitul de la început, „un fond care a câștigat cinci ani la rând e mai bun”, nu rezistă. Cinci ani buni pot fi talent. Pot fi la fel de bine o monedă norocoasă. De aceea, în documentele fondurilor veți găsi aproape mereu fraza: performanța trecută nu garantează rezultatele viitoare. Nu e o formalitate. E chiar adevărul.
Ce înseamnă asta pentru voi? Când vedeți un rezultat spectaculos, întrebați-vă câți alții au încercat același lucru și au eșuat. Și nu plătiți scump pentru promisiunea că cineva va alege câștigătorii: costurile sunt sigure, talentul nu e. Există și o alternativă ieftină la căutarea geniului: să cumpărați pur și simplu toată piața, printr-un fond care copiază un indice. Despre ea vorbim pe larg în a treia regulă.
Aceasta este prima noastră regulă: nu vă bazați pe cei care promit că aleg câștigătorii, pentru că, pe termen scurt, norocul seamănă cu talentul, iar costurile sunt sigure.
Exercițiul vostru durează cinci minute. Luați o monedă și aruncați-o de zece ori. Notați rezultatele și uitați-vă dacă apar serii lungi, de patru sau cinci la rând. Apoi gândiți-vă: dacă o mie de oameni ar face același lucru, câți dintre ei ar putea să se laude cu o serie „impresionantă”?
Rămâne o întrebare: ce se întâmplă cu o știre bună din clipa în care devine publică? În lecția următoare, „Puteți bate piața?”, urmărim drumul informației până în preț.
Informație educațională, nu recomandare de investiții.
Testează-ți cunoștințele: Cât de experți sunt experții? (7 întrebări)