Creditele rapide și IFN-urile
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
E sfârșit de lună, chiria trebuie plătită peste trei zile, iar în cont lipsesc 1.000 de lei. Pe telefon apare o reclamă: „Bani în 15 minute, fără acte, direct pe card!” Totul pare simplu: un formular, o poză cu buletinul și banii vin. Întrebarea pe care reclama nu o pune este: cât costă?
Creditele rapide sunt oferite de obicei de IFN-uri, adică instituții financiare nebancare. Ele sunt înregistrate și supravegheate de BNR, dar nu sunt bănci și nu atrag depozite. Clienții lor sunt adesea oameni pe care băncile îi refuză sau care au nevoie de bani foarte repede. Iar viteza și riscul mai mare se plătesc. În plus, la un împrumut mic, costurile fixe ale creditorului, de la verificarea clientului la recuperarea banilor, cântăresc mult față de suma împrumutată. Toate acestea ajung în prețul pe care îl plătiți voi.
Costul unui credit rapid este adesea prezentat pe zi, pentru că pe zi pare mic. Să luăm un exemplu ipotetic. Împrumutați 1.000 de lei pe 30 de zile și dați înapoi 1.100. Costul este de 100 de lei, adică aproximativ 0,33% pe zi. Sună ca nimic.
Acum să transformăm costul în procent anual. Dacă ați repeta același împrumut tot anul, costul simplu ar fi de aproximativ 122% pe an. Iar dacă, așa cum se întâmplă des, luați un nou credit ca să-l acoperiți pe cel vechi, costurile se adună peste costuri și ajung la aproximativ 219% pe an. De aceea DAE este cifra pe care trebuie s-o căutați, nu costul pe zi.
Statul a intervenit aici printr-o lege din 2024, Legea 243. Ea plafonează costul creditelor date de IFN-uri, nu și de bănci. Pentru creditele de consum, DAE nu poate depăși dobânda facilității de creditare a BNR plus un număr fix de puncte procentuale stabilit prin lege. Pentru împrumuturile mici, plafonul se exprimă în schimb ca un cost maxim pe zi, iar suma totală rambursată nu poate depăși niciodată dublul sumei împrumutate. Valorile actuale le vedeți pe ecran.
Plafonul are o logică ușor de înțeles: protejează oamenii aflați într-o situație disperată de costuri care pot deveni ruinătoare. Unii debitori care primesc credit plătesc acum mult mai puțin decât ar fi plătit înainte. Pentru ei, legea este un câștig clar.
Economiștii observă însă și un efect nedorit, valabil pentru orice plafon de preț. Un creditor dă bani doar dacă dobânda acoperă riscul de a nu-i primi înapoi. Când prețul maxim e coborât sub costul riscului pentru cei mai riscanți clienți, creditorul nu le mai împrumută. Nevoia lor de bani nu dispare. Unii se vor descurca altfel, de la familie sau prin amânarea plăților. Alții pot fi împinși spre împrumuturi informale, de la cămătari, unde nu există niciun contract, nicio limită și nicio protecție.
Așadar, plafonul ajută o parte dintre debitori și poate exclude o altă parte. Este același mecanism pe care îl vedem la plafoanele de chirii sau de prețuri la alimente: o intenție bună care schimbă stimulentele celor care oferă. Cât de mare e fiecare efect este o întrebare empirică, iar o politică bună le cântărește pe amândouă.
Ce alternative aveți înainte de un credit rapid? Fondul de urgență, despre care am vorbit în modulul trecut, e prima linie de apărare. Apoi, o discuție directă cu proprietarul sau cu furnizorul pentru amânarea plății, un avans de salariu de la angajator, un împrumut de la familie, cu termene clare, sau un credit bancar, dacă vă calificați. Chiar și descoperitul de cont iese adesea mai ieftin, dar verificați DAE și acolo.
Regula de reținut: uitați-vă la DAE, nu la costul pe zi. Un procent mic pe zi poate ascunde un procent uriaș pe an.
Exercițiul de azi: căutați o ofertă de credit rapid pe internet. Fără să aplicați, găsiți suma împrumutată, durata, suma totală de rambursat și DAE. Calculați costul total în lei și puneți-l lângă costul zilnic din reclamă.
În lecția următoare vedem ce urme lasă fiecare credit în istoricul vostru, la Biroul de Credit.
Testează-ți cunoștințele: Creditele rapide și IFN-urile (7 întrebări)