Creierul și banii: erori previzibile
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Tudor și-a propus în ianuarie să pună deoparte 300 de lei pe lună. În februarie a amânat, pentru că „luna asta a fost mai grea”. În martie a primit 500 de lei cadou de ziua lui și i-a cheltuit în două zile, pe lucruri pe care nici nu și le mai amintește. Tudor nu e iresponsabil. E doar om.
Economiștii comportamentali, care studiază cum decid oamenii în realitate, au descoperit că facem greșeli cu banii nu la întâmplare, ci previzibil. Ne abatem de la alegerea care ne-ar servi cel mai bine în aceleași direcții, din nou și din nou. Vestea bună e că o eroare previzibilă poate fi și prevenită. Să le luăm pe rând pe cele mai importante.
Prima este biasul prezentului: tendința de a supraevalua ce primim acum față de ce primim mai târziu. O plăcere de azi pare mult mai mare decât una egală peste un an. De aceea amânăm economisirea, ne promitem că mergem la sală „de luni” și alegem rata mică pe termen lung în locul plății întregi. Viitorul nostru pare un străin pentru care nu prea avem chef să facem sacrificii.
A doua este contabilitatea mentală. Tratăm banii diferit în funcție de unde vin sau de cum îi etichetăm în minte. Banii de salariu sunt „serioși”, cei primiți cadou sunt „bani de cheltuit”. Dar un leu e un leu. Cei 500 de lei primiți de Tudor ar fi putut începe un fond de urgență la fel de bine ca 500 de lei din salariu.
A treia este aversiunea față de pierdere. Durerea de a pierde o sumă e mai mare decât bucuria de a câștiga aceeași sumă. Din cauza ei, păstrăm o investiție care scade doar ca să nu „recunoaștem” pierderea, sau nu renunțăm la un abonament pe care nu-l folosim, pentru că parcă am pierde ceva.
A patra este ancorarea. Primul număr pe care îl vedem devine punct de referință, chiar dacă nu are legătură cu valoarea reală. Când vedeți un preț vechi tăiat, 699 de lei pare o afacere. Poate că este, poate că nu. Întrebarea corectă nu e „cât am economisit față de prețul tăiat?”, ci „cât valorează pentru mine produsul ăsta?”.
A cincea este efectul de turmă: facem ce fac ceilalți, pentru că presupunem că ei știu ceva. O rudă apropiată a lui este FOMO, prescurtarea englezească pentru „teama de a rata ceva”. Când toată lumea de pe rețele pare să se îmbogățească dintr-o investiție la modă, simțim presiunea să intrăm și noi, de obicei exact când prețul e deja sus.
Să revenim la Tudor. Amânarea din februarie este biasul prezentului. Cadoul cheltuit în două zile este contabilitate mentală. Nu e nevoie să-l certăm. E nevoie doar să știe ce i se întâmplă, ca să-și construiască un plan care ține cont de propriile slăbiciuni.
Un mit pe care l-am auzit cu toții: banii primiți cadou nu se pun la socoteală. Sună bine, dar e chiar contabilitatea mentală în acțiune. Un leu primit cadou cumpără la fel de mult ca un leu muncit și are același cost de oportunitate. Asta nu înseamnă că nu vă puteți bucura de un cadou. Înseamnă că e bine să hotărâți cu capul limpede ce faceți cu el, nu să-l lăsați să dispară.
Cum vă apărați, concret? Nu prin voință, ci prin reguli stabilite dinainte. Așteptați 24 de ore înainte de orice cumpărătură neplanificată peste o anumită sumă. Puneți automat o parte din orice venit neașteptat deoparte. Întrebați-vă, în fața unei reduceri, dacă ați cumpăra produsul la prețul acesta și fără prețul tăiat de lângă el.
Regula de reținut: creierul vostru greșește previzibil, așa că puneți reguli exact acolo unde știți că greșiți.
Exercițiul vostru: gândiți-vă la luna trecută și alegeți o decizie cu bani de care nu sunteți mulțumiți. Încercați să-i dați un nume: care dintre cele cinci erori a fost la mijloc? Apoi scrieți o singură regulă care v-ar fi oprit. Veți vedea că, odată numită, eroarea pare mult mai ușor de evitat.
În lecția următoare vedem cum transformăm regulile acestea în obiective clare și obiceiuri care funcționează fără să ne bazăm pe voință.
Testează-ți cunoștințele: Creierul și banii: erori previzibile (8 întrebări)