Impactul bugetar
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Cumpărați o mașină de 50.000 de lei. Asta este cifra pe care o țineți minte. Dar în următorii cinci ani veți plăti asigurări, combustibil, revizii, anvelope și taxe. Cu cifre ipotetice, toate acestea pot ajunge tot la 50.000 de lei. Prețul de pe etichetă era doar jumătate din cost. În bugetele publice se întâmplă la fel, doar că sumele sunt mai mari și factura vine, adesea, după ce decidentul a plecat.
În lecția 07.01 am văzut că, în România, instrumentul de prezentare și motivare al unui act normativ trebuie să arate impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât și pe cinci ani. Cerința există tocmai ca să nu ne uităm doar la eticheta de preț. În practică, rubrica este adesea completată formal. Lecția de azi vă arată ce ar trebui să conțină de fapt.
Primul pas este un tabel pe cinci ani. Pe rânduri puneți separat cheltuielile de investiții, cele care se fac o dată, și cheltuielile curente, care revin în fiecare an: salarii, întreținere, utilități, administrare. Apoi veniturile pe care statul le pierde și veniturile noi pe care politica le-ar putea aduce. Pe ultimul rând, impactul net.
Al doilea pas: costurile recurente. Investițiile se văd; se inaugurează cu panglică. Cheltuielile curente nu se inaugurează. Am văzut în lecția 03.04 că stimulentele politice favorizează proiectele vizibile. Clădirile noi primesc bani, iar întreținerea se amână. Rezultatul apare des: clădiri relativ noi care se degradează repede, pentru că bugetul de întreținere este primul care se taie.
Al treilea pas este cel mai des sărit: costurile ascunse. Prima categorie sunt cheltuielile fiscale. O scutire de impozit nu apare ca o cheltuială, dar are același efect asupra bugetului: banii nu mai intră. A doua categorie sunt datoriile contingente: obligații care devin plăți doar dacă se întâmplă ceva. O garanție de stat pentru un împrumut costă zero, până când împrumutul nu mai este rambursat. Un contract de parteneriat public-privat poate promite operatorului un venit minim, iar acea promisiune se plătește exact în anii proști.
A treia categorie sunt arieratele: facturi pe care statul nu le plătește la timp. Pe hârtie, bugetul pare echilibrat. În realitate, costul a fost doar amânat, iar furnizorii își vor include întârzierile în prețurile viitoare.
Al patrulea pas este să întrebați cine plătește. O măsură poate fi decisă la nivel local și plătită din bugetul național, sau invers. Un consilier local este tentat să prefere opțiunile plătite de altcineva, pentru că beneficiile sunt ale orașului, iar costul se împarte între toți contribuabilii din țară. Este o variantă a beneficiilor concentrate și costurilor dispersate. Analistul trebuie să arate costul total, oricine l-ar plăti.
O ultimă precizare, importantă. Costul bugetar nu este același lucru cu costul pentru societate, pe care l-am calculat în analiza cost-beneficiu. O regulă poate costa zero lei din buget și foarte mult pentru firme sau pentru chiriași, prin costuri de conformare sau prin oferta care dispare. Invers, un transfer de bani apare integral în buget, deși banii nu dispar, ci doar schimbă mâna. Totuși, fiecare leu din buget trebuie mai întâi colectat, iar colectarea lui are propriul cost, cum am văzut în lecția 04.05. De aceea ne trebuie ambele cifre, nu doar una dintre ele.
Să ne întoarcem la chiriile studenților. Calculăm, cu cifre ipotetice, cât costă fiecare opțiune pentru fiecare student ajutat. Atenție: cifrele sunt inventate pentru a arăta metoda. Cele reale vor trebui estimate din proiecte și bugete concrete.
Voucherul: să presupunem 400 de lei pe lună, zece luni pe an, plus zece la sută costuri de administrare, adică 4.400 de lei pe student, pe an. Pentru 2.000 de studenți, pe cinci ani, ajungem la 44 de milioane de lei. Dar, cum am văzut în lecția 06.03, o parte din bani ajunge la proprietari, deci ajutorul real este mai mic decât suma plătită.
Căminele: să presupunem 150.000 de lei pe loc. Pentru 500 de locuri, 75 de milioane de lei, cheltuiți aproape în întregime în primii ani. Pe cinci ani, căminul pare mult mai scump decât voucherul. Pe durata de viață a clădirii, de 40 de ani, investiția înseamnă 3.750 de lei pe loc, pe an, iar cu întreținerea netă, să zicem 2.000 de lei, ajungem la aproximativ 5.750 de lei. Fără actualizare, care, cum ați văzut în lecția 07.03, ar crește cifra. Fereastra de cinci ani deformează deci în ambele sensuri: arată toată investiția, dar taie întreținerea din anii următori.
Liberalizarea urbanistică costă puțin din buget: personal și digitalizare la direcția de urbanism. Poate chiar aduce venituri noi, din impozitele pe clădirile noi. Costul ei ascuns este altul: zonele densificate au nevoie de rețele de apă, de canalizare și de transport. Costul bugetar este deci mic, dar nu zero, iar în matricea din lecția următoare îl vom nota cu un minus. Plafonarea pare gratuită, dar are și ea un cost bugetar mic: control și litigii. În plus, dacă o parte din contracte trec la negru, scad veniturile din impozitul pe chirii. Un proprietar persoană fizică plătește impozit de 10 la sută din venitul net din chirie; cu deducerea forfetară de 20 la sută, asta înseamnă 8 la sută din chiria încasată.
Lecția de design: pentru orice propunere, cere tabelul pe cinci ani, cu costurile recurente, veniturile pierdute și garanțiile date. Apoi întreabă cine plătește din anul al șaselea. Dacă nimeni nu știe, costul real nu a fost încă calculat.
Acum avem toate piesele: costuri și beneficii, efecte neintenționate, distribuție, risc și buget. În lecția următoare le punem împreună, într-o matrice de decizie.
Testează-ți cunoștințele: Impactul bugetar (7 întrebări)