Firme mici, concurență, inovare
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
O regulă nouă cere fiecărei firme să întocmească un raport anual, să numească un responsabil și să plătească un audit. Pentru o companie cu o mie de angajați, asta înseamnă încă o persoană în departamentul juridic. Pentru o firmă de trei oameni, înseamnă că patronul își petrece serile completând formulare, în loc să-și caute clienți. Aceeași regulă, pe hârtie, apasă foarte diferit în realitate.
Motivul este simplu. Multe costuri de conformare sunt fixe: nu depind de cât de mare ești. Să presupunem, cu cifre ipotetice, că o regulă costă cinci mii de lei pe an pentru fiecare ofertant. Un proprietar cu două camere plătește două mii cinci sute de lei pe an pentru fiecare cameră, adică aproximativ două sute opt lei pe lună. O reședință cu cinci sute de camere plătește zece lei pe an pentru fiecare cameră. Pentru cel mare, costul abia se vede. Pentru cel mic, poate fi motivul să iasă de pe piață.
De aceea, evaluarea impactului are o piesă specială pentru firmele mici: testul IMM. Uniunea Europeană îl cere în evaluările Comisiei și îl descrie în setul de instrumente pentru o mai bună legiferare. Totul pornește de la principiul „gândește mai întâi la scară mică”, „Think Small First”, din Small Business Act, adoptat în 2008. Și în România, Legea 346 din 2004, privind IMM-urile, le cere inițiatorilor să aplice principiul „gândiți mai întâi la scară mică”. Tot ea cere ca orice povară administrativă nouă pentru IMM-uri să vină doar împreună cu eliminarea uneia existente. Testul IMM îl face inițiatorul, înainte de avizare, printr-un sondaj despre efectele probabile asupra firmelor mici. Iar consultarea organizațiilor reprezentative ale IMM-urilor este obligatorie.
Testul are patru pași. Identifici firmele mici afectate. Le consulți, pentru că ele rareori au timp să vină singure la dezbateri. Estimezi costul pentru ele, raportat la mărimea lor, nu doar costul total. Și cauți variante care să-l reducă: praguri, un regim simplificat, o perioadă de tranziție, formulare online. Atenție însă, scutirile au și ele un efect neintenționat: cum am văzut în lecția 07.04, firmele pot rămâne intenționat sub prag.
A doua piesă este evaluarea impactului asupra concurenței. OCDE a publicat un set de instrumente pentru această evaluare, construit în jurul unor întrebări simple. Regula limitează numărul de ofertanți? Le limitează capacitatea de a concura, de exemplu prin prețuri sau publicitate? Le reduce motivația de a concura? Limitează alegerile sau informația consumatorilor? În România, potrivit Legii concurenței, Consiliul Concurenței dă avize sau puncte de vedere pe proiectele de acte normative și pe documentele de politici publice care pot avea impact anticoncurențial. Poate recomanda modificări, dar decizia rămâne la inițiator.
Să luăm un exemplu ipotetic. Un oraș decide ca orice brutărie nouă să se deschidă la cel puțin cinci sute de metri de una existentă, ca să „protejeze calitatea”. Trecem regula prin prima întrebare: limitează numărul de ofertanți? Da, și foarte mult. În centru nu mai rămâne aproape niciun loc liber. Brutăriile existente primesc, practic, un mic monopol de cartier. Iar cumpărătorii plătesc mai mult și au mai puține de ales. Calitatea pâinii nu are nimic de câștigat din distanța dintre magazine.
De ce contează atât? Pentru că reglementarea poate deveni o barieră la intrare. Uneori din neatenție. Alteori, pentru că a fost cerută chiar de firmele existente. Este captura reglementatorului din lecția 03.05. Firma mare are juriști și relații. Ea poate susține, cu argumente de siguranță sau de calitate, reguli pe care le îndeplinește deja, iar concurenții noi nu. Așa, statul care voia să protejeze consumatorii ajunge să protejeze de concurență firmele existente.
Același lucru se întâmplă cu inovarea. Firmele noi aduc de obicei modele noi de afaceri. Dacă regulile descriu în detaliu cum trebuie să arate un serviciu, orice model nou devine, automat, ilegal. Aici se ciocnesc două principii. Principiul precauției spune: dacă nu știi sigur că un lucru e sigur, nu-l permite. Principiul inovării spune: când reglementezi, gândește-te și la ce inovații blochezi. Le vom pune față în față, cu riscurile lor, în lecția 07.07.
Să ne întoarcem la chiriile studenților. Să presupunem că orașul, odată cu O4, vrea reguli clare pentru reședințele private de studenți. Intenția este bună: siguranță la incendiu, spații minime, contracte corecte.
Dar uitați-vă la variantele de pe ecran, toate ipotetice. Dacă regula cere minimum două sute de camere, recepție deschisă non-stop și o sală de studiu de cel puțin o sută de metri pătrați, doar dezvoltatorii mari le pot îndeplini. Micii investitori, care ar fi transformat o casă veche într-o reședință cu douăzeci de camere, ies din joc. Iar dacă, în plus, fiecare proprietar care închiriază o cameră unui student are nevoie de o autorizare separată, mulți vor renunța sau vor închiria fără contract.
Asta contează direct pentru problema noastră. Ofertanții de pe piața chiriilor pentru studenți sunt, în mare parte, persoane fizice cu unul sau două apartamente. Ei sunt cei mai sensibili la costurile fixe. O regulă gândită pentru reședințe mari poate reduce oferta totală, exact opusul a ce urmărește O4. Iar dezvoltatorii mari ar avea mai puțini concurenți, deci mai multă libertate să ridice prețurile. Studenții ar plăti, până la urmă, costul unei reguli scrise cu intenția de a-i proteja.
Soluția nu este să renunțăm la siguranță. Este să reglementăm riscul, nu mărimea. Regulile de incendiu se aplică oricui, proporțional cu riscul real. Formularele se pot face o singură dată, online. Iar Consiliul Concurenței și reprezentanții micilor proprietari pot fi consultați înainte ca regula să fie adoptată, nu după.
Lecția de design: calculează costul regulii pentru cea mai mică firmă afectată, nu doar pentru firma medie. Apoi întreabă-te cine ar putea intra mâine pe piață și dacă regula ta îl lasă să intre.
În lecția următoare ducem această întrebare mai departe și facem, pentru fiecare opțiune, lista celor care câștigă și a celor care pierd.
Testează-ți cunoștințele: Firme mici, concurență, inovare (7 întrebări)