Ce este evaluarea impactului
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Deschideți câteva note de fundamentare publicate pe site-urile ministerelor. Sunt documentele care însoțesc proiectele de hotărâri și de ordonanțe ale Guvernului. La rubricile despre impact veți găsi des aceleași trei cuvinte: „nu este cazul”. Impact asupra firmelor: nu este cazul. Impact social: nu este cazul. Uneori, chiar și la reguli care schimbă viața a foarte mulți oameni. Ce ar fi trebuit să scrie acolo? Despre asta este modulul 7.
Evaluarea impactului este o analiză făcută înainte de decizie, adică o evaluare ex-ante. Ea estimează efectele probabile ale fiecărei opțiuni și le compară cu scenariul de referință, adică cu ceea ce s-ar întâmpla dacă nu facem nimic nou. Nu este un raport scris după ce s-a hotărât totul, ca să justifice decizia. Este un instrument care ar trebui să poată schimba decizia.
O evaluare bună răspunde la șase întrebări. Care este problema? Ce vrem să obținem? Ce opțiuni avem, inclusiv opțiunea zero? Ce efecte are fiecare opțiune și asupra cui cad ele: efecte economice, sociale, bugetare? Cum se compară opțiunile între ele? Și cum vom ști, peste câțiva ani, dacă politica a funcționat?
Primele trei întrebări le-am lucrat deja, în modulele anterioare. Modulul acesta se ocupă de a patra și de a cincea. Ultima ne așteaptă în modulul 10.
Să luăm un exemplu ipotetic, ca să vedeți cum arată aceste întrebări în practică. Cineva propune ca fiecare magazin să aibă obligatoriu un defibrilator. Intenția este bună. O evaluare a impactului ar întreba: câte vieți ar putea fi salvate, față de situația de azi? Cât costă aparatul, instruirea și întreținerea? Pentru un hipermarket, costul e neglijabil. Pentru un chioșc de cartier, poate fi diferența dintre profit și închidere. Cine verifică respectarea regulii și cu ce bani? Și există o variantă mai ieftină care salvează aproape la fel de multe vieți, de pildă aparate în locurile cele mai circulate, plus o hartă publică a lor?
Observați că nimic din toate acestea nu cere un model economic complicat. Cere doar disciplina de a pune întrebările înainte de decizie și de a căuta răspunsuri în date, nu în impresii.
Un principiu important este proporționalitatea analizei. Nu orice regulă merită un studiu de o sută de pagini. Schimbarea unui formular are nevoie de o pagină de analiză. O regulă care afectează toate clădirile dintr-un oraș sau toate firmele dintr-un sector merită mult mai mult. Efortul analizei crește odată cu miza. Dar „proporțional” nu înseamnă „deloc”.
Ce cere legea în România? Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, spune că proiectele de acte normative sunt însoțite de un instrument de prezentare și motivare. Pentru proiectele de lege, acesta este expunerea de motive. Pentru hotărârile și ordonanțele Guvernului, nota de fundamentare. Potrivit articolului 31, documentul trebuie să cuprindă, printre altele, impactul socio-economic, cu costurile și beneficiile, și impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe anul curent, cât și pe următorii cinci ani. Pentru proiectele de lege, aceeași lege prevede și un studiu de impact, care compară costurile cu beneficiile.
La nivelul Guvernului există și reguli proprii, stabilite prin Hotărârea de Guvern 561 din 2009, în vigoare și completate în 2022. Ele cer ca nota de fundamentare să descrie soluțiile și variantele propuse. Tot din 2022, Hotărârea de Guvern 443 stabilește în detaliu cum se face evaluarea ex-ante a impactului proiectelor de acte normative. Un consiliu consultativ pentru evaluarea impactului îi ajută pe inițiatori, inclusiv la compararea opțiunilor.
La nivelul Uniunii Europene, Comisia face evaluări ale impactului pentru propunerile care au efecte semnificative. Un organism intern, Comitetul de control normativ, verifică aceste evaluări înainte ca propunerea să meargă mai departe. Dacă dă aviz negativ, serviciul care a scris evaluarea trebuie s-o revizuiască și s-o trimită din nou. Metodele sunt descrise într-un ghid public, setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, „Better Regulation Toolbox”. Cine vrea să învețe meseria găsește acolo, gratuit, aproape tot ce discutăm în acest modul.
De ce rămân totuși atâtea evaluări formale? Aici revin stimulentele decidenților, din lecția 03.04. Decizia politică vine adesea înaintea analizei. Termenele sunt scurte, mai ales la ordonanțele de urgență. Ministerele nu au întotdeauna analiști și date. Și nimeni nu pierde alegerile pentru o notă de fundamentare slabă. Nici evaluările de la Bruxelles nu scapă de critică: uneori par scrise ca să susțină opțiunea pe care cineva o preferase deja.
Concluzia nu este că evaluarea impactului e inutilă. Concluzia este că cerința scrisă nu ajunge. Ajută analizele făcute devreme, publicate, cu date și ipoteze pe care oricine le poate verifica și contesta.
Să ne întoarcem la chiriile studenților. Avem deja problema definită, obiectivul SMART, cele șase opțiuni, de la O0 la O5, criteriile de alegere și instrumentele din spatele fiecărei opțiuni. Acum construim evaluarea lor, piesă cu piesă.
În lecțiile următoare vom estima costurile și beneficiile, inclusiv pe termen lung. Vom căuta efectele neintenționate, impactul asupra proprietarilor mici și asupra concurenței, apoi cine câștigă și cine pierde. Vom testa cât de solide sunt concluziile dacă viitorul arată altfel și vom calcula impactul bugetar pe cinci ani. La final, totul intră în matricea de decizie.
Miza este mare: patru centre universitare mari, foarte mulți studenți, bani publici. Deci analiza trebuie să fie serioasă. Unde nu avem încă date, vom lucra cu cifre ipotetice, anunțate ca atare, și vom nota ce trebuie măsurat înainte de decizie.
Lecția de design: scrie evaluarea impactului înainte să alegi soluția, nu după. Și ori de câte ori ești tentat să scrii „nu este cazul”, justifică într-o frază de ce. Dacă nu poți, înseamnă că este cazul.
În lecția următoare începem cu instrumentul cel mai cunoscut al evaluării impactului: analiza cost-beneficiu.
Testează-ți cunoștințele: Ce este evaluarea impactului (6 întrebări)