Constituția, drepturile și proporționalitatea
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
La 23 februarie 2020, în landul Berlin a intrat în vigoare o lege care îngheța pentru cinci ani chiriile din cea mai mare parte a apartamentelor din oraș, la nivelul din iunie 2019. În anumite cazuri, legea obliga și la reducerea lor. Presa a numit-o „Mietendeckel”, adică „capacul chiriilor”. Printr-o decizie din 25 martie 2021, publicată în aprilie, Curtea Constituțională Federală a Germaniei a declarat legea nulă.
Ce surprinde mulți oameni este motivul. Curtea nu a spus că plafonarea încalcă dreptul de proprietate. A spus că Berlinul nu avea competența să o adopte, pentru că legea federală reglementase deja chiriile, iar un land nu mai putea face reguli proprii în același domeniu. Despre dreptul de proprietate, Curtea nu s-a pronunțat. Așadar, o politică poate cădea înainte ca cineva să discute dacă e bună. Asta e prima lecție de azi.
Constituția este regula care stă deasupra tuturor celorlalte. Ea spune cine are competența să decidă, lucru discutat în lecția 01.02, și ce drepturi nu poate încălca nicio majoritate. Pentru politicile economice, cele mai importante sunt dreptul de proprietate și libertatea economică.
Constituția României garantează dreptul de proprietate, la articolul 44, și libertatea economică, la articolul 45. Observați însă o nuanță. Același articol 44 spune că „Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. Deci dreptul nu este absolut. Legiuitorul îl poate îngrădi. Întrebarea nu este dacă poate, ci în ce condiții.
Aici intervine testul de proporționalitate. Articolul 53 din Constituție permite restrângerea unor drepturi doar prin lege, doar pentru scopurile enumerate acolo și doar dacă restrângerea este necesară. Ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să nu discrimineze și să nu atingă existența dreptului. Curtea noastră Constituțională, ca multe instanțe constituționale din Europa, verifică proporționalitatea în patru trepte.
Prima treaptă: scopul este legitim? Protejarea sănătății sau a drepturilor altora, da. Favorizarea unei firme anume, nu. A doua: măsura este adecvată, adică poate atinge scopul? O regulă care nu are cum să producă efectul promis cade aici. A treia: măsura este necesară? Dacă există o cale mai puțin restrictivă, la fel de eficientă, trebuie aleasă aceea. A patra: există un echilibru rezonabil între ce se câștigă și ce li se cere celor afectați?
Un exemplu ipotetic. Un oraș vrea să reducă zgomotul de noapte din centru și interzice toate terasele. Scopul, liniștea locuitorilor, este legitim. Măsura este și adecvată: fără terase, zgomotul scade. Dar pică la necesitate. Un program de liniște după ora unsprezece seara, cu amenzi pentru cei care îl încalcă, atinge același scop cu un sacrificiu mult mai mic pentru proprietari și angajați.
Priviți treptele încă o dată. Scop, eficacitate, alternative, costuri și beneficii. Sunt exact întrebările pe care le punem în tot cursul. Testul de proporționalitate este, de fapt, o analiză de politică publică făcută de un judecător, după ce politica a fost adoptată. Dacă analiza voastră ex-ante este serioasă, aveți deja jumătate din apărare. Dacă lipsește, judecătorul o va face în locul vostru, iar rezultatul poate fi anularea.
Cum ajunge o lege la Curtea Constituțională? Pe două căi. Prima este controlul înainte de promulgare. Curtea poate fi sesizată de Președintele României, de președinții celor două Camere, de Guvern, de Înalta Curte de Casație și Justiție, de Avocatul Poporului, de cel puțin cincizeci de deputați sau de cel puțin douăzeci și cinci de senatori. A doua este controlul după intrarea în vigoare, prin excepția de neconstituționalitate: oricine are un proces în care se aplică legea poate cere judecătorului să trimită întrebarea la Curte. Deciziile Curții sunt obligatorii. O prevedere în vigoare declarată neconstituțională își încetează efectele după patruzeci și cinci de zile, dacă în acest timp Parlamentul sau Guvernul nu o pune de acord cu Constituția.
Mai există un strat. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene protejează și ea proprietatea și libertatea de a desfășura o activitate comercială și cere ca orice restrângere să fie prevăzută de lege și proporțională. Atenție însă: Carta se aplică statelor membre numai atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii. Despre dreptul Uniunii vorbim în lecția 04.04.
Să fim corecți și cu cealaltă parte. Constituția nu protejează doar proprietatea. La articolul 47, ea obligă statul să ia măsuri care să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Iar instanțele nu sunt nici ele infailibile: adesea verifică regula după ce oamenii s-au adaptat deja la ea și pot greși în ambele direcții. Proporționalitatea nu dă un răspuns automat. Dă o ordine a întrebărilor, iar ordinea aceasta e utilă oricui scrie o politică, nu doar judecătorilor.
Să ne întoarcem la chiriile studenților. Să zicem că cineva propune opțiunea O1, plafonarea chiriilor pentru locuințele închiriate studenților. Ar trece testul?
Scopul pare legitim: accesul la studii și o locuință cu un cost suportabil. La adecvare apar îndoieli. În lecția 06.05 vom vedea că plafonarea poate scoate camere de pe piață, deci poate lucra împotriva scopului. La necesitate, problema e și mai clară: avem alternative care nu îngrădesc proprietatea, adică voucherul, liberalizarea urbanistică și transportul. La echilibru, costul cade pe proprietari, mulți dintre ei persoane fizice cu un singur apartament, care nu au provocat lipsa de locuințe.
Și nu uitați lecția de la Berlin: cine ar avea competența? Contractul de închiriere este reglementat de Codul civil, deci la nivel național. Un consiliu local nu poate, probabil, să limiteze prețul dintr-un contract privat de închiriere. Concluzia noastră nu este o sentință; doar Curtea poate da una. Dar un analist cinstit îi spune consilierului că O1 are un risc juridic ridicat.
Lecția de design: înainte să adopți o măsură care restrânge un drept, trece-o singur prin cele patru trepte: scop legitim, adecvare, necesitate, echilibru. Și verifică întâi dacă ai competența. Mai bine îți respingi singur propunerea acum decât să ți-o anuleze o instanță peste trei ani.
În lecția următoare ne întrebăm la ce nivel ar trebui luată, în principiu, fiecare decizie: local, național sau european.
Testează-ți cunoștințele: Constituția, drepturile și proporționalitatea (7 întrebări)