Euro pentru România: costuri și beneficii
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România s-a angajat să adopte euro, dar fără o dată fixă. Momentul depinde de îndeplinirea unor criterii. În această lecție nu vă dau un verdict. Vă dau uneltele cu care să cântăriți singuri costurile și beneficiile.
Punctul de plecare este teoria zonei monetare optime, în engleză optimum currency area. A formulat-o economistul Robert Mundell în 1961, iar în 1999 a primit pentru această analiză, printre altele, Premiul Nobel pentru economie. Întrebarea lui: când are sens ca mai multe regiuni să folosească aceeași monedă?
Primul criteriu este ca ciclurile economice să fie sincronizate. Dacă toate țările intră în recesiune deodată, aceeași dobândă le ajută pe toate. Dacă una e în recesiune și alta în plin avânt, aceeași dobândă nu le poate potrivi amândurora. Al doilea criteriu este mobilitatea muncii: oamenii se pot muta acolo unde sunt locuri de muncă. Al treilea, prețuri și salarii flexibile, care se pot ajusta fără ajutorul cursului.
Să trecem la beneficii. Primul: dispar costurile de schimb valutar. O firmă care vinde în zona euro nu mai plătește comisioane de conversie, iar prețurile se compară direct. Al doilea: dispare riscul valutar. Un contract pe cinci ani cu un client din Germania nu mai depinde de curs, iar o familie cu un credit în euro nu mai riscă să-și vadă rata crescând peste noapte. Iar zona euro contează enorm pentru noi: în 2025, aproape 60 la sută din exporturile de bunuri și servicii ale României au mers acolo.
Al treilea beneficiu posibil sunt dobânzile mai mici. Între iunie 2025 și mai 2026, randamentul titlurilor de stat românești pe termen lung a fost în medie de 6,7 la sută. O parte din diferența față de zona euro vine din riscul valutar și din inflația mai mare. Cu euro, această parte s-ar reduce. Riscul legat de finanțele publice ar rămâne însă. Și încă un câștig: România ar avea un loc la masa unde se decide dobânda pentru întreaga zonă, în Consiliul guvernatorilor BCE, cu drept de vot prin rotație.
Acum costurile. Primul: pierderea politicii monetare proprii. Dobânda ar fi stabilită de Banca Centrală Europeană pentru întreaga zonă, nu pentru nevoile României. Al doilea: pierderea cursului ca amortizor. Ați văzut în lecția despre regimurile de curs că o monedă proprie se poate deprecia după un șoc. Fără ea, ajustarea trebuie făcută prin salarii, prețuri și buget, ceea ce de obicei doare mai mult și durează mai mult. Iar dobânda unică poate fi prea mică pentru o țară aflată în plin avânt. După intrarea în zona euro, Spania și Irlanda au avut ani la rând dobânzi reale foarte mici. Mulți economiști leagă de aici boomul imobiliar din anii 2000, pe care băncile lor centrale nu-l mai puteau frâna singure prin dobândă.
Mulți oameni se tem și de scumpiri la trecerea la euro. Croația, care a adoptat euro în 2023, este un test util. Eurostat a estimat un efect mic asupra inflației, de cel mult 0,2 puncte procentuale, vizibil totuși la unele servicii, precum cafenelele și frizeriile.
Grecia ilustrează ambele fețe. În 2009, deficitul ei bugetar a depășit 15 la sută din PIB. Fără monedă proprie, nu s-a putut deprecia, iar ajustarea a venit prin tăieri de salarii și cheltuieli. Până în 2013, PIB-ul real scăzuse cu aproximativ un sfert față de 2008, iar șomajul ajunsese aproape de 28 la sută. Unii văd aici costul pierderii cursului. Alții subliniază că euro a adus Greciei dobânzi mici, iar deficitele au fost decise la Atena. Ambele lecturi au argumente.
Ce trebuie îndeplinit? Inflația să fie cel mult cu un punct și jumătate peste media celor mai performante trei state. Dobânzile pe termen lung, cel mult cu două puncte peste aceleași state. Moneda să stea cel puțin doi ani în mecanismul de curs de schimb, MCS II. Deficitul bugetar să nu depășească trei la sută din PIB, iar datoria publică 60 la sută. În raportul din iunie 2026 al Băncii Centrale Europene, România era sub prag doar la datorie, la limită, iar Comisia Europeană estima că o va depăși în 2026. La celelalte criterii era departe.
Cel mai recent membru este Bulgaria, care a adoptat euro la 1 ianuarie 2026, ca al 21-lea stat al zonei. Pentru ea, pasul a fost mai mic, pentru că avea deja de aproape trei decenii un consiliu monetar legat de marca germană și apoi de euro. Renunțase de mult, în fapt, la politica monetară proprie.
Cum cântărim? Susținătorii unei adoptări rapide spun că euro ar aduce comerț mai ieftin, dobânzi mai mici și o ancoră pentru politica economică. Cei prudenți răspund că euro nu repară singur bugetul și că, fără amortizorul cursului, o criză ar putea lovi mai tare. Un punct este comun: criteriile cer oricum un buget mai echilibrat. Întrebările de pe ecran vă rămân vouă. Răspunsurile voastre vă vor spune ce credeți despre euro pentru România.
Testează-ți cunoștințele: Euro pentru România: costuri și beneficii (6 întrebări)