Politica fiscală și efectul de evicțiune
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Până acum am văzut că un stimul fiscal trebuie să vină la timp, să fie țintit și să fie temporar. Dar chiar și un stimul care le bifează pe toate poate fi anulat, în parte sau complet. Motivul: ceilalți actori din economie nu stau pe loc. Banca centrală, firmele și consumatorii reacționează și ei.
Să începem cu banca centrală. Pornim din punctul A: economia crește cu 3 la sută, iar inflația este de 2 la sută. Statul decide să cheltuie mai mult.
Cererea agregată se deplasează spre dreapta, iar economia ajunge în punctul B: creștere mai mare, dar și inflație mai mare. Obiectivul principal al BNR, ca și al Băncii Centrale Europene, este stabilitatea prețurilor. BNR are o țintă de inflație de 2,5 la sută, cu o marjă de un punct procentual în sus sau în jos. Dacă stimulul împinge inflația peste țintă, banca centrală poate scumpi creditul. Asta trage cererea agregată înapoi spre stânga. Ce a adăugat bugetul, a retras politica monetară. Fenomenul se numește compensare monetară.
Al doilea actor sunt firmele. Ca să acopere un deficit, statul se împrumută pe piața fondurilor împrumutabile, aceeași piață pe care se împrumută și firmele. Să luăm cifre rotunde, inventate. Inițial, dobânda reală de echilibru este 4 la sută, iar suma împrumutată este de 100 de miliarde de lei.
Acum statul vrea să împrumute încă 30 de miliarde. Cererea de împrumuturi se deplasează spre dreapta, iar dobânda urcă la 5 la sută. La această dobândă, firmele mai cer doar 90 de miliarde, cu 10 mai puțin decât înainte. O hală nouă sau o linie de producție care se plătea la 4 la sută nu se mai plătește la 5. Restul de 20 de miliarde vine din economii mai mari, adică din consum mai mic. Statul a cheltuit mai mult, dar o parte din cheltuiala privată a fost împinsă afară. Aceasta este evicțiunea, în engleză crowding out.
Amintiți-vă că PIB-ul înseamnă consum, plus investiții, plus achiziții guvernamentale, plus exporturi nete. Dacă achizițiile publice cresc, dar investițiile scad, efectul net asupra PIB-ului e mai mic. Multiplicatorul fiscal se micșorează. Evicțiunea e slabă într-o recesiune adâncă, când firmele nu prea vor să investească și economiile stau nefolosite. Devine puternică atunci când economia merge aproape de capacitate.
În realitate, mecanismul trece prin titlurile de stat. Statul este unul dintre cei mai mari debitori din economie. Dacă o bancă poate câștiga o dobândă bună, aproape fără risc, cumpărând titluri de stat, va cere cel puțin atât unei firme care vrea un credit. Când statul plătește mai mult ca să se împrumute, creditul se scumpește pentru toată lumea.
În 2025, statul român s-a împrumutat pe zece ani cu un randament mediu de aproape 7 la sută, cel mai mare din Uniunea Europeană, la mică distanță de Ungaria. Germania plătea în jur de 2,6 la sută. Diferența are mai multe cauze, între care inflația mai mare, dar un deficit mare se numără printre factorii care sporesc riscul perceput de investitori. Pentru o firmă din România, creditul de investiții pornește de la un cost de bază mult mai ridicat.
Al treilea actor sunt consumatorii. Să presupunem că statul reduce taxele, dar nu și cheltuielile. Datoria va trebui plătită cândva, prin taxe mai mari. Cineva care gândește înainte ar putea pune deoparte banii primiți azi, ca să plătească taxele de mâine. Dacă toți ar face așa, cererea agregată nu s-ar mișca, iar multiplicatorul ar fi zero. Ideea se numește echivalența ricardiană, după economistul britanic David Ricardo, din secolul al XIX-lea. Puțini economiști cred că toată lumea se poartă așa, dar mulți oameni țin cont, măcar puțin, de viitor. În această măsură, reducerile de taxe pe datorie stimulează mai puțin decât s-ar crede.
Concluzia: politica fiscală nu e un buton care produce mecanic același rezultat. Efectul depinde de reacțiile celorlalți și de ce cred ei despre viitor. Modelele ne arată direcția. Ca să alegeți doza potrivită, trebuie să înțelegeți și momentul concret.
Testează-ți cunoștințele: Politica fiscală și efectul de evicțiune (6 întrebări)