Politica monetară și BNR
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Leii din portofelul vostru și dobânda la creditul unei familii din Cluj au un punct de plecare comun: banca centrală. În România, ea este Banca Națională a României, pe scurt BNR. Doar ea emite moneda națională, iar într-o criză poate deveni ultima sursă de lichiditate pentru bănci. E o putere mare, dar, cum vom vedea în acest modul, are și limite serioase.
Statutul BNR este stabilit prin Legea 312 din 2004. Obiectivul ei fundamental este unul singur: asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. BNR este o instituție publică independentă. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice băncilor centrale să ceară sau să primească instrucțiuni de la guverne. Le interzice și să finanțeze direct statul, de exemplu cumpărând titluri de stat direct de la emitent. Ați văzut în modulul despre inflație de ce contează această regulă. La începutul anilor 1990, BNR a dat credite direcționate din emisiune monetară, cu dobândă preferențială, mai ales pentru agricultură și export. În 1993, inflația medie anuală a urcat la aproximativ 256 la sută.
Potrivit Legii 312, deciziile de politică monetară le ia Consiliul de administrație, format din nouă membri numiți de Parlament pentru cinci ani, cu mandat care poate fi reînnoit. Membrii nu pot fi parlamentari și nici membri ai unui partid. Din august 2005, BNR urmează o strategie de țintire directă a inflației, iar din decembrie 2013 ținta este de 2,5 la sută pe an, cu o marjă de un punct procentual în plus sau în minus.
Pentru zona euro, rolul acesta îl are Banca Centrală Europeană. Și ea are ca obiectiv principal stabilitatea prețurilor, cu o inflație de 2 la sută pe termen mediu. Banca centrală a Statelor Unite, Rezerva Federală, are în schimb un mandat dublu: ocupare maximă și prețuri stabile.
De ce se concentrează băncile centrale pe prețuri? Amintiți-vă teoria cantitativă a banilor: M ori V egal P ori Y. Pe termen lung, PIB-ul real depinde de capitalul fizic, de capitalul uman, de idei și de instituții. Mai mulți bani nu cresc producția. Cresc doar prețurile.
Pe termen scurt, însă, prețurile și salariile sunt rigide. De aceea banca centrală poate influența cererea agregată și, temporar, producția. Numai că datele sosesc cu întârziere, efectele apar după luni de zile, iar controlul asupra creditului este indirect. Uneori, din aceste motive, băncile centrale au făcut economia mai instabilă, nu mai stabilă.
Și mai e o problemă. Ca să controlezi cantitatea de bani, trebuie să știi ce numeri. Intră aici doar bancnotele și monedele? Ce facem cu soldul din contul curent, cu un depozit pe șase luni sau cu un voucher de cumpărături? Despre asta vorbim în lecția următoare.
Testează-ți cunoștințele: Politica monetară și BNR (5 întrebări)