Exercițiu rezolvat: șocuri multiple
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În realitate, șocurile vin rar unul câte unul. În acest exercițiu urmărim o economie ipotetică lovită întâi de o combinație de tip pandemie, apoi de o scumpire bruscă a energiei, ca în 2022. Cifrele sunt inventate și stilizate.
Pornim din punctul A: creștere 3, inflație 2, iar 3 plus 2 fac 5, cât cresc cheltuielile. Luăm șocurile pe rând, cu o regulă simplă. Un șoc real mută OATL, iar economia ajunge pe noua OATL, de-a lungul cererii agregate. Un șoc de cerere mută CA, iar pe termen scurt economia alunecă pe curba OATS.
Etapa 1: pandemia. Restricțiile închid magazine și fabrici, iar piesele nu mai ajung la timp. Este un șoc real: potențialul scade de la 3 la 1 la sută. Pe aceeași CA, inflația urcă la 4. Suntem în B1.
Dar oamenii se și sperie. Economisesc din precauție, banii circulă mai încet, iar cheltuielile totale scad cu 1 la sută. CA se mută spre stânga. Pe OATS prin B1, inflația este creșterea plus 3. De două ori creșterea, plus 3, egal minus 1. Creșterea este minus 2 la sută, iar inflația 1 la sută. Acesta este punctul B.
Ambele șocuri reduc creșterea, deci căderea ei e sigură. Inflația este trasă în sus de șocul real și în jos de cel de cerere. Aici a câștigat cererea, iar inflația a scăzut de la 2 la 1. Cu mai puțină frică, ar fi putut urca. În România, în 2020, PIB-ul real a scăzut cu 3,6 la sută, iar inflația medie, după indicele armonizat, a coborât de la 3,9 la 2,3 la sută.
Etapa 2: energia. Să presupunem că, după redeschidere, potențialul revine la 3 la sută, economiile strânse se cheltuiesc, iar cheltuielile cresc cu 8 la sută. Economia s-a așezat în C: creștere 3, inflație 5.
Acum prețul energiei explodează. Energia intră în aproape orice producție, deci este un șoc real: potențialul scade la 1 la sută. Pe aceeași CA, inflația urcă la 7. Suntem în D1.
Banca centrală vede inflația urcând și încetinește creșterea masei monetare, așa că cheltuielile cresc doar cu 6 la sută. CA se mută spre stânga. Pe OATS prin D1, inflația este creșterea plus 6. De două ori creșterea, plus 6, egal 6. Creșterea este zero, iar inflația 6 la sută. Acesta este punctul D.
Din nou, creșterea scade sigur, iar inflația depinde de cât de tare frânează banca centrală. Dacă ar fi coborât creșterea cheltuielilor la 4 la sută, inflația ar fi revenit la 5, dar economia ar fi intrat în recesiune. Aceasta a fost dilema din 2022. În zona euro, inflația medie a ajuns la 8,4 la sută, iar Banca Centrală Europeană a început să majoreze dobânzile în iulie.
Aceeași logică merge și în sens pozitiv. Dacă un val de inovații mută OATL spre dreapta și, în plus, îi face pe oameni optimiști, CA se mută și ea spre dreapta. Creșterea urcă sigur, iar inflația depinde de mărimi. Sau invers: o recoltă excepțională împinge OATL spre dreapta, iar statul își taie achizițiile, ceea ce mută CA spre stânga. Acum inflația scade sigur, iar creșterea depinde de care șoc e mai mare.
Concluzia: când șocurile împing o variabilă în aceeași direcție, rezultatul e sigur. Când împing în direcții opuse, contează mărimea fiecăruia, iar în timp real mărimile nu se cunosc. De aceea băncile centrale pot greși dozajul, strângând prea puțin sau prea mult. Vă las o întrebare: dacă energia se ieftinește la loc, potențialul revine la 3, iar cheltuielile cresc în continuare cu 6 la sută, unde ajunge economia pe termen lung?
Testează-ți cunoștințele: Exercițiu rezolvat: șocuri multiple (6 întrebări)