Femeile pe piața muncii: ce legătură are pilula?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Să pornim de la o poveste americană. Katharine McCormick a venit pe lume în 1875. Pe atunci, o femeie la facultate era o raritate, dreptul de vot era rezervat bărbaților, iar legile tratau tot mai des contracepția ca pe o infracțiune. Ea a absolvit totuși biologia la MIT, în 1904, printre primele femei care au reușit asta. A militat apoi pentru dreptul de vot al femeilor, câștigat în 1920, și a susținut toată viața educația femeilor.
Totuși, contribuția ei cea mai mare la educația femeilor a venit pe un drum neașteptat. În anii 1950, un grup de cercetători lucra la o pilulă contraceptivă, dar subiectul era controversat, iar finanțarea se oprise. La 78 de ani, McCormick a început să plătească din banii ei această cercetare. Pilula a fost aprobată pentru vânzare în Statele Unite în 1960.
Ce legătură are asta cu economia? În lecția despre rata de participare am văzut că, în Statele Unite, proporția femeilor pe piața muncii a crescut foarte mult, mai ales după mijlocul anilor 1960. Au lucrat mai multe femei și, în plus, tot mai multe au ales profesii care cer ani lungi de pregătire, ca medicina sau dreptul.
Cercetările economiștilor Claudia Goldin și Lawrence Katz, și apoi ale Marthei Bailey, arată că pilula a fost un factor major în această schimbare. Accesul la ea a fost însă mult timp limitat de legi. În 1960, 24 de state interziceau vânzarea oricărui contraceptiv. În Connecticut era interzisă chiar folosirea lor. Abia în 1965, Curtea Supremă a recunoscut dreptul cuplurilor căsătorite de a folosi contraceptive, ca parte a dreptului la viață privată. Pentru tinerele necăsătorite, accesul a venit treptat, stat cu stat, la sfârșitul anilor 1960 și la începutul anilor 1970.
Până în jurul lui 1970, sub 10 la sută dintre cei care începeau studii de drept sau de medicină erau femei. Până la mijlocul anilor 1990, în multe programe proporția ajunsese între 40 și 50 la sută. Desigur, în acei ani s-au schimbat multe lucruri. De unde știm că pilula a contat? Statele care au permis accesul mai devreme au avut și o creștere mai timpurie a femeilor în studiile profesionale și pe piața muncii.
Ce anume a schimbat pilula? Nu atât numărul de copii, cât controlul asupra momentului în care vin. Din nou, totul ține de stimulente. Să studiezi mulți ani pentru a deveni medic este o investiție mare în capital uman. Merită făcută doar dacă ai șanse bune să o duci la capăt. Un mijloc ieftin și sigur de a amâna nașterea unui copil a făcut această investiție mult mai sigură.
România oferă imaginea în oglindă. În octombrie 1966, regimul comunist a adoptat Decretul 770, care a interzis avortul, cu excepții restrânse, de exemplu pentru femeile de peste 45 de ani sau cu cel puțin patru copii. Contraceptivele moderne au dispărut practic din comerț. Pentru că avortul fusese până atunci principala metodă de control al nașterilor, efectul a fost imediat. Restricțiile au rămas în vigoare, cu unele modificări, până în decembrie 1989.
Între 1966 și 1967, rata natalității aproape s-a dublat. Costul a fost plătit mai întâi de femei. Multe au recurs la avorturi clandestine, iar la sfârșitul anilor 1980 mortalitatea maternă din România ajunsese de aproximativ zece ori mai mare decât în oricare altă țară europeană, potrivit datelor Băncii Mondiale.
Economistul Cristian Pop-Eleches a urmărit, într-un studiu publicat în 2006, copiii născuți după interdicție. Rezultatul are două fețe și merită citit cu atenție.
În medie, copiii născuți după interdicție au avut mai mulți ani de școală și rezultate mai bune pe piața muncii. Motivul ține de cine a născut: înainte de 1966, femeile educate de la oraș recurgeau mai des la avort, iar după interdicție ponderea copiilor lor a crescut. Când comparăm însă copii din familii cu caracteristici asemănătoare, cei născuți după interdicție au avut, ca adulți, rezultate mai slabe la școală și pe piața muncii.
Să ne întoarcem o clipă la Katharine McCormick. La MIT există astăzi un cămin pentru studente care îi poartă numele, unul dintre ultimele ei daruri. Moștenirea ei cea mai mare nu este însă o clădire. O vedeți în orice amfiteatru de inginerie, de medicină sau de economie, unde studentele nu mai sunt de mult o excepție.
Cele două cazuri spun aceeași poveste, privită din direcții opuse. Când femeile pot decide momentul în care au copii, investesc mai mult în educație și în carieră. Când statul le ia această decizie, costurile se văd ani la rând, în școală, pe piața muncii și în viețile oamenilor.
Testează-ți cunoștințele: Femeile pe piața muncii: ce legătură are pilula? (6 întrebări)