Este șomajul subestimat?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În lecția trecută am văzut că, pentru a fi numărat ca șomer, nu e suficient să nu aveți un loc de muncă. Trebuie să și căutați activ unul. Consecința este simplă: cine renunță să mai caute iese din statistica șomajului. Din când în când, cineva descoperă acest detaliu și declară că rata oficială este o minciună, menită să ascundă adevărul.
Este o acuzație dramatică, dar nu rezistă prea bine. Gândiți-vă la o sportivă de performanță care s-a retras. Nu își mai caută de lucru, dar dacă cineva i-ar oferi o sumă uriașă, poate ar reveni. Este ea șomeră? La fel, mulți pensionari ar accepta o slujbă dacă li s-ar oferi destui bani. Dacă i-am număra pe toți ca șomeri, definiția nu ne-ar mai spune nimic util. De aceea are sens să cerem căutarea activă.
Asta nu înseamnă că definiția oficială e sacră. Putem construi și măsuri mai largi. Primul grup adăugat este cel al lucrătorilor descurajați: oameni care ar vrea să lucreze, dar au renunțat să caute pentru că nu cred că vor găsi ceva. Alt grup este cel al oamenilor care lucrează cu timp parțial, dar ar vrea să lucreze mai multe ore. Eurostat publică o măsură extinsă, în engleză labour market slack, pe care o putem numi neutilizarea forței de muncă. Ea adună la șomeri aceste grupuri și le raportează la o forță de muncă lărgită.
Pentru România, în 2025, măsura extinsă era de 9,3 la sută. Diferența față de șomajul oficial vine mai ales din aproape 200.000 de oameni care ar fi putut începe lucrul, dar nu își căutau. Uitați-vă însă la cele două linii. Coboară împreună până în 2019, urcă împreună în anul pandemiei și apoi evoluează aproape în paralel. Măsura extinsă este mereu mai mare, dar spune aceeași poveste.
Aici este ideea importantă. Măsura extinsă dă o cifră mai mare nu doar azi, ci în fiecare an. Dacă o folosiți pentru prezent, trebuie să o folosiți și pentru anii cu care comparați. Orice definiție e acceptabilă, cu condiția să rămâneți la aceeași de la un capăt la altul al comparației. Nu este corect să citați rata oficială când rezultatul vă convine și rata extinsă când vreți să arătați că lucrurile merg prost.
În România există și o a doua sursă de confuzie. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, ANOFM, publică lunar șomajul înregistrat. În august 2026, rata lui era de aproximativ 3,3 la sută. În aceeași lună, rata șomajului BIM, ajustată sezonier, era de 6,4 la sută. Cum pot fi ambele corecte?
Pur și simplu măsoară lucruri diferite. Șomerul înregistrat este cineva care s-a înscris la agenția de ocupare. Mulți oameni care își caută de lucru nu se înscriu deloc, de exemplu pentru că nu au dreptul la indemnizație sau pentru că își caută singuri un post. Șomajul BIM vine din ancheta INS în gospodării și îi prinde și pe aceștia. De aceea, pentru comparații între țări, folosim rata BIM.
Un ultim indicator merită atenția voastră: tinerii NEET, adică cei care nu au un loc de muncă și nici nu urmează vreo formă de educație sau formare. În 2025, în România, 19,2 la sută dintre tinerii între 15 și 29 de ani erau în această situație, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media era de 11 la sută. Peste două treimi dintre ei se aflau în afara forței de muncă, deci nu apar deloc în rata șomajului.
Concluzia este că, chiar dacă vi se pare că definiția oficială e prea strictă, rata șomajului rămâne un termometru bun al pieței muncii. Ne arată corect dacă lucrurile se îmbunătățesc sau se înrăutățesc. Pentru o imagine completă, o citim alături de alți indicatori, cum ar fi rata de ocupare sau creșterea salariilor. În lecția următoare începem să vedem de ce există șomaj, cu primul dintre cele trei tipuri ale lui: șomajul fricțional.
Testează-ți cunoștințele: Este șomajul subestimat? (6 întrebări)