Chirie sau cumpărare?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Până acum am vorbit despre acțiuni și fonduri. Pentru cei mai mulți oameni, însă, cea mai mare decizie financiară din viață nu are legătură cu bursa. Are legătură cu locuința. Merită să stați cu chirie sau să cumpărați?
În România, pentru mulți, răspunsul pare de la sine înțeles. În 2025, peste 93 la sută dintre români locuiau într-o locuință proprietate personală, față de aproximativ 68 la sută în media Uniunii Europene. „Să ai casa ta” e aproape o normă socială. Haideți totuși să privim decizia ca economiști, cu argumentele ambelor tabere.
Încep cu un mit foarte răspândit: terenul e limitat, deci casele nu pot decât să se scumpească. Nu este adevărat. În lecția trecută am văzut că, după criza din 2008, prețurile locuințelor din România au scăzut câțiva ani la rând. Iar ce am spus despre piețele eficiente se aplică și aici. Dacă toată lumea știe că un oraș se dezvoltă, lucrul acesta e deja inclus în prețul de azi. Nu vă așteptați ca locuința să fie, în medie, o investiție financiară excepțională.
Să facem un calcul, cu cifre rotunde și inventate. Un apartament în Cluj costă 600.000 de lei. Dați un avans de 15 la sută, adică 90.000 de lei, iar restul îl luați cu un credit la o dobândă presupusă de 6 la sută pe an. Socotit simplu, 6 la sută din 510.000 de lei înseamnă cam 30.600 de lei dobândă în primul an. Partea din rată care rambursează creditul nu o trecem la cost. Banii aceia rămân ai voștri, sub forma apartamentului.
Mai sunt însă două costuri pe care mulți le uită. Primul este costul de oportunitate al avansului. Cei 90.000 de lei, puși într-un portofoliu diversificat, ar fi putut aduce, să zicem, 5 la sută pe an, adică 4.500 de lei. Al doilea sunt întreținerea, reparațiile, impozitul și asigurarea, să zicem 1 la sută din valoare pe an, adică 6.000 de lei. Centrala se strică, țevile cedează, blocul are nevoie de un acoperiș nou. Proprietarul plătește. Chiriașul sună la proprietar.
Adunat, proprietarul are un cost de aproximativ 41.100 de lei pe an, adică vreo 3.425 de lei pe lună, față de o chirie de 3.000 de lei. Diferența este de 5.100 de lei pe an. Ca să iasă pe zero, apartamentul ar trebui să se scumpească cu cel puțin 5.100 de lei pe an, adică cu circa 0,85 la sută. Și n-am pus la socoteală taxele și comisioanele de la cumpărare, care contează mult dacă vindeți după doar câțiva ani. Poate prețul va crește suficient, poate nu. Cu alte cifre, rezultatul se poate inversa. Important e să faceți calculul complet, nu doar să comparați chiria cu rata la bancă.
Dar programele în care statul garantează o parte din creditul ipotecar? Regulile lor se schimbă des. De exemplu, potrivit regulilor din 2026 ale programului Noua Casă, statul garantează până la jumătate din credit, iar avansul poate coborî la 5 la sută. Dincolo de detalii, principiul e simplu: un astfel de sprijin reduce avansul și crește cererea de locuințe.
Unde se construiește ușor, oferta crește, iar prețurile urcă puțin. Unde autorizațiile se obțin greu, oferta rămâne aproape fixă, iar o mare parte din avantaj ajunge la vânzători, prin prețuri mai mari. Iar un avans mic înseamnă un efect de levier mare, cu riscurile pe care le-am văzut în 2008.
Există și argumente serioase pentru cumpărare. Primul e stabilitatea. Dacă aveți doi copii la o școală bună, nu vreți să aflați că proprietarul vinde apartamentul. Vreți să amenajați casa cum doriți și să nu renegociați chiria în fiecare an. Al doilea e economisirea forțată. Mulți suntem nerăbdători și economisim prea puțin. Rata lunară ne obligă să punem bani deoparte. Dacă acesta e motivul vostru, strângeți întâi un avans consistent. Chiar strângerea lui e cea mai bună lecție de economisire.
Toate aceste argumente duc la o întrebare de economist, pusă la marjă. Prin ce sunteți diferiți de cumpărătorul obișnuit? Prețul locuinței reflectă deja ce prețuiește cumpărătorul tipic. Cumpărarea vă avantajează dacă voi prețuiți stabilitatea mai mult decât el, dacă vă descurcați mai bine cu reparațiile sau dacă știți sigur că rămâneți mulți ani în același loc.
Și, la final, argumentul cel mai important împotrivă. Amintiți-vă regula diversificării. Pentru multe familii, locuința înseamnă aproape toată averea, pusă într-un singur activ, într-un singur oraș. Imaginați-vă un oraș mic cu un singur angajator mare. Dacă fabrica se închide, pierdeți locul de muncă, iar prețul casei scade exact când ați avea nevoie să o vindeți și să plecați. Totul se întâmplă deodată, în același loc.
Așadar, cumpărarea are sens pentru cei care chiar își doresc mai mult decât media ce oferă ea. Pentru ceilalți, chiria nu înseamnă bani aruncați. Înseamnă flexibilitate, plătită la un preț pe care îl puteți calcula.
Testează-ți cunoștințele: Chirie sau cumpărare? (6 întrebări)