Cât de experți sunt experții în acțiuni?
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Porniți televizorul pe un canal de știri economice și veți găsi aproape sigur pe cineva care strigă. Cumpărați acum! Vindeți imediat! Această acțiune se va prăbuși! Nu vă speriați: zgomotul acesta se poate ignora fără nicio pagubă. Ca să vă gestionați bine economiile, nu e nevoie să urmăriți cotațiile la fiecare minut.
În acest modul vă propun câteva reguli simple de investiții. Rețete de îmbogățire rapidă nu veți găsi aici. Veți găsi, în schimb, un drum mai lent, dar mai sigur, spre o avere mai mare. Și o precizare de la început: vorbim despre principii generale, nu despre un anumit fond, o anumită bancă sau o anumită acțiune.
Prima regulă: nu vă luați după experții care aleg acțiuni. În 1973, economistul american Burton Malkiel a lansat o provocare care a făcut multă vâlvă. În cartea sa, „Mersul aleator pe Wall Street”, el a scris că o maimuță legată la ochi, care aruncă săgeți spre paginile cu cotații ale unui ziar, ar putea alege un portofoliu la fel de bun ca unul construit de specialiști.
Ani mai târziu, un jurnalist american, fost student al lui Malkiel, a vrut să vadă dacă afirmația rezistă. Maimuța a rămas acasă, iar săgețile le-a aruncat el însuși. Au nimerit treizeci de companii. Comparate cu fondurile conduse de profesioniști, alegerile lui au ieșit chiar mai bine. Un singur experiment nu dovedește nimic, iar jurnalistul a fost, evident, norocos. Numeroase studii au ajuns însă la aceeași concluzie: o alegere la întâmplare se descurcă, în medie, cam la fel de bine ca alegerea experților.
De ce? Să vedem întâi cum investesc cei mai mulți oameni. Puțini își cumpără singuri acțiuni, una câte una. Majoritatea pun banii într-un fond de investiții, adică într-un coș de acțiuni și obligațiuni administrat de profesioniști. Unele fonduri sunt administrate activ: o echipă de analiști încearcă să aleagă acțiunile care vor crește și să le ocolească pe cele care vor scădea. Pentru această muncă, fondul vă ia un comision. Alte fonduri sunt pasive. Ele nu încearcă să ghicească nimic, ci cumpără tot ce se află într-un indice larg, de exemplu cele aproximativ cinci sute de companii americane mari din indicele S&P 500.
Comparațiile dintre cele două tipuri de fonduri dau, de regulă, același rezultat. În Statele Unite, în cei mai mulți ani, simplul indice S&P 500 a avut un randament mai bun decât majoritatea fondurilor administrate activ. Studiile făcute pe fondurile europene arată același tipar. Cu cât perioada analizată e mai lungă, cu atât mai puține fonduri active rămân în fața indicelui. Pe cei zece ani încheiați în 2025, 97 la sută dintre fondurile active de acțiuni europene au rămas în urma indicelui lor.
Poate vă gândiți acum: bine, majoritatea fondurilor pierd, dar eu le aleg pe cele care câștigă. Problema este că pe lista câștigătorilor apar, de la un an la altul, alte nume. Rezultatele din trecut nu spun aproape nimic despre cele viitoare.
Un studiu recent a urmărit fondurile europene de acțiuni aflate, la sfârșitul lui 2021, în sfertul cu cele mai bune rezultate. Mai puțin de 5 la sută dintre ele au rămas în sfertul de sus în fiecare dintre următorii doi ani. După patru ani, mai rămăseseră cam 2 la sută. Studiile americane arată același lucru. Vedetele unui an au fost, cel mai probabil, pur și simplu norocoase.
Dar nu există investitori celebri, precum Warren Buffett, care au bătut piața zeci de ani? Există, iar unii sunt foarte pricepuți. Numai că e mult mai greu decât pare să desparți priceperea de noroc. Să facem un experiment de gândire. Adunăm 1.024 de așa-ziși experți, fără nicio pregătire. La începutul fiecărui an, fiecare dă cu banul și face o prognoză: dacă iese cap, bursa va urca; dacă iese pajură, va coborî.
După primul an, cam jumătate dintre ei, adică 512, au nimerit. Nu pentru că ar ști ceva, ci prin simplă întâmplare. Doar cei care au nimerit mai joacă o rundă. După al doilea an rămân 256, apoi 128, apoi 64. La capătul celui de-al cincilea an, avem 32 de „experți” care n-au greșit niciodată.
Gândiți-vă ce reputație ar avea acești 32. Cinci ani fără greș! Emisiunile economice și-ar disputa prezența lor, iar investitorii ar plăti scump pentru o părere. Și totuși, matematica ne garantează că un grup de mărimea asta apare oricum, indiferent cum se mișcă bursa. Talentul există, desigur. Doar că, privind din afară, e greu de spus cât din succes vine din talent și cât din noroc.
Și aici intră în joc costurile. Să presupunem, cu cifre inventate, că aveți 10.000 de lei într-un fond activ care percepe 1,5 la sută pe an. Plătiți 150 de lei în fiecare an, fie că fondul bate piața, fie că nu. Un fond indexat ipotetic, cu un comision de 0,2 la sută, v-ar costa 20 de lei. Comisionul e sigur. Câștigul suplimentar promis e nesigur și, cum am văzut, de cele mai multe ori lipsește. Iar în lecția despre diversificare veți vedea cât de mult se adună o astfel de diferență în câteva decenii.
Așadar, prima regulă: nu vă luați după cei care vă strigă ponturi și nu plătiți comisioane mari cuiva care promite că va alege acțiunile mai bine decât piața. Dar dacă aveți voi o informație care pare să indice o investiție excelentă? Puteți atunci să bateți piața? Despre asta și despre ipoteza piețelor eficiente vorbim în lecția următoare.
Testează-ți cunoștințele: Cât de experți sunt experții în acțiuni? (6 întrebări)