Ecuația ideilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Am ajuns la ultima lecție despre creștere și despre economia ideilor. Dacă ideile sunt motorul creșterii pe termen lung, întrebarea firească este ce ne rezervă viitorul. Va crește economia mondială tot mai repede sau tot mai încet? Ca să răspundem, strângem ce am învățat într-o formulă simplă.
Ideile noi depind de trei factori înmulțiți între ei: câți oameni sunt, cât de puternice sunt stimulentele care îi împing spre inovare și câte idei produce, în medie, o oră de muncă a celor care inovează. Nu e o lege exactă, ci un instrument de gândire. Observați că factorii se înmulțesc. Dacă unul e aproape zero, rezultatul e aproape zero, oricât de mari ar fi ceilalți. O țară uriașă, în care inovatorii nu sunt răsplătiți, va produce puține idei.
Primul factor sunt oamenii. Economistul Julian Simon îi numea „resursa supremă”. Voia să spună că bogăția unei societăți nu vine în primul rând din petrol sau din metale, ci din capacitatea oamenilor de a inventa și de a se adapta. Populația lumii crește încă. Mai important, numărul celor care produc idei crește mult mai repede, pe măsură ce tot mai multe țări devin bogate și educate.
Să ne uităm la cercetători, oamenii care lucrează direct la idei noi. În Statele Unite, în 2022, erau aproximativ 5 la o mie de locuitori. Adică la fiecare două sute de oameni, unul singur lucrează direct la ideile de care depinde o bună parte din creștere. În Coreea de Sud, în 2023, erau peste 9 la o mie. În China erau doar aproximativ 2 la o mie. Dar înmulțiți asta cu populația Chinei și obțineți una dintre cele mai mari comunități de cercetători din lume.
Mai impresionant este ritmul. În anul 2000, China avea cam o jumătate de cercetător la o mie de locuitori. În 2023 avea de aproape patru ori mai mulți. Pe măsură ce China, India și alte țări devin mai bogate și mai educate, numărul celor care creează idei crește. Iar ideile, nu uitați, se pot folosi de toată lumea.
Și România? În 2023, aproximativ un cercetător la o mie de locuitori. Asta înseamnă cam jumătate din nivelul Chinei și mult sub țările dezvoltate. Aici avem cel mai mult de recuperat.
Al doilea factor sunt stimulentele. Cât de bine răsplătește o societate pe cei care produc idei? Veștile globale sunt, în mare, bune. Piețele s-au globalizat, așa că o idee nouă poate fi vândută mai multor clienți, iar cercetarea devine mai profitabilă. În multe țări, instituțiile s-au îmbunătățit: drepturi de proprietate mai sigure, guvernare mai onestă, mai multă stabilitate și o justiție mai previzibilă.
Un indicator simplu al acestui efort este cât cheltuiește o economie pe cercetare și dezvoltare. În 2024, Uniunea Europeană a cheltuit în medie 2,26 la sută din PIB. România a cheltuit doar 0,46 la sută, cea mai mică valoare dintre toate statele membre. Iar firmele românești au cheltuit pe cercetare sub 0,3 la sută din PIB, față de 1,5 la sută în media europeană. Pe plan mondial, cercetarea nu mai este concentrată în câteva țări bogate din Occident. În 2024, China a cheltuit pe cercetare 2,69 la sută din PIB, iar Coreea de Sud peste 5 la sută, ambele peste media UE.
Asta nu înseamnă automat că soluția este mai mult buget public. Banii împărțiți după criterii politice sau prin proceduri care răsplătesc dosarele, nu rezultatele, produc puține idei. Contează la fel de mult ca firmele să aibă motive să inoveze: piețe deschise, reguli stabile, oameni bine pregătiți care aleg să rămână.
Al treilea factor e cel mai misterios: câte idei produce un cercetător într-o oră. Aici avem două posibilități. Poate că am cules deja fructele ușor de atins. Atunci producția de idei are randamente descrescătoare și avem nevoie de tot mai mulți cercetători doar ca să păstrăm ritmul. Există indicii în această direcție: marile descoperiri vin azi mai des din echipe mari decât de la un geniu singuratic, iar în unele domenii o idee nouă pare să coste tot mai mult.
A doua posibilitate este opusă: randamente crescătoare. Avem tot mai multe unelte care fac producția de idei mai ușoară. Internetul ne arată în câteva secunde ce au descoperit alții. Cursurile online fac învățarea mai rapidă și mai ieftină. Cu un telefon și o conexiune bună, un elev dintr-un sat din Vaslui poate citi aceleași cursuri și articole ca un student de la o mare universitate. Iar inteligența artificială ar putea accelera chiar procesul de cercetare.
Nimic nu este garantat. Dar privind ecuația în întregime, avem motive serioase de optimism, mai ales dacă educăm mai mulți oameni, păstrăm piețele deschise și folosim unelte care fac inovarea mai ușoară. Cu asta încheiem modulul despre creștere. În modulul următor trecem la economisire, împrumut și instituțiile financiare care le leagă.
Testează-ți cunoștințele: Ecuația ideilor (6 întrebări)