Alegerea optimă a consumatorului
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Ceea ce cumpărăm depinde de felul în care dorințele noastre se întâlnesc cu realitatea. Am vorbit despre gândirea la marjă, despre linia bugetului și despre curbele de indiferență. Acum le punem pe toate laolaltă ca să vedem cum decideți, concret, ce cumpărați.
Linia bugetului arată cum evaluează piața bunurile și ce vă permiteți cu venitul pe care îl aveți. Curbele de indiferență arată cum evaluați voi bunurile, după preferințele proprii. Toți ne-am dori mai mult din orice. Am vrea să fim undeva foarte sus și foarte la dreapta pe grafic, acolo unde consumăm cât poftim. Realitatea e alta: resursele sunt limitate, iar prețurile ne obligă la compromisuri.
Vrem să obținem cât mai mult pentru banii noștri. Asta înseamnă să găsim combinația în care se împacă felul în care piața evaluează bunurile cu felul în care le evaluăm noi. Atunci când decideți, încercați să fiți cât mai mulțumiți posibil, date fiind constrângerile pe care le aveți. Fără să știți, rezolvați o problemă de optimizare cu restricții: alegeți combinația de bunuri care vă aduce cea mai mare utilitate, la prețurile și la venitul date.
Ne întoarcem la exemplul cu pizza și cafea. Aveți 150 de lei pe săptămână, o pizza costă 30 de lei, iar o cafea costă 15 lei. Să presupunem că harta voastră de indiferență este cea din lecția trecută, cu trei curbe: U unu, U doi și U trei.
Alegerea cea mai bună pe care v-o permiteți are două trăsături. Prima: cheltuiți tot bugetul, pentru că pizza și cafeaua vă aduc satisfacție, iar în modelul nostru banii rămași necheltuiți nu vă aduc nimic. Deci combinația optimă se află chiar pe linia bugetului. A doua: vreți să ajungeți pe cea mai înaltă curbă de indiferență posibilă, cea mai îndepărtată de origine. Cu cât aveți mai multă pizza și mai multă cafea, cu atât sunteți mai mulțumiți.
Ce vă împiedică să ajungeți pe U trei? Dacă v-ați gândit la prețuri și la venit, aveți dreptate. U trei trece în întregime deasupra liniei bugetului, așa că nicio combinație de pe ea nu vă este accesibilă. Prin urmare, punctul optim se află acolo unde linia bugetului este tangentă la cea mai înaltă curbă de indiferență pe care o puteți atinge. În cazul nostru, curba U doi, în punctul E: 3 pizza și 4 cafele.
Ca să vedeți de ce contează tangența, luați punctul A: o pizza și 8 cafele. Costă 30 plus 120, adică exact 150 de lei. Este pe linia bugetului, deci vi-l permiteți. Prin A trece curba U unu, care taie linia bugetului. Sunteți, oare, cât de mulțumiți puteți fi? Nu. Combinația B, cu 2 pizza și tot 8 cafele, v-ar plăcea mai mult: are mai multă pizza și la fel de multă cafea. Doar că B costă 180 de lei, peste buget.
Dar uitați-vă la porțiunea liniei bugetului dintre A și punctul de 5 pizza. Ea trece deasupra curbei U unu. Toate combinațiile de acolo sunt accesibile și mai bune decât A. De exemplu, 2 pizza și 6 cafele costă tot 150 de lei și vă duc pe o curbă mai înaltă. Concluzia: dacă o curbă de indiferență taie linia bugetului, mai puteți câștiga satisfacție mutând bani de la un bun la altul. Nu vă opriți niciodată într-un punct de intersecție. Vă opriți acolo unde curba doar atinge linia, adică în punctul de tangență.
În punctul de tangență, panta liniei bugetului este egală cu panta curbei de indiferență. Altfel spus, prețul relativ stabilit de piață este egal cu rata la care sunteți voi dispuși să schimbați un bun pe altul, adică rata marginală de substituție. În E, amândouă sunt egale cu 2.
Putem vedea același lucru gândind la marjă. Întoarceți-vă în A. Ați fi mai fericiți dacă ați da mai mulți bani pe pizza și mai puțini pe cafea? În A, rata marginală de substituție este 4: ați renunța la patru cafele pentru încă o pizza. Piața vă cere însă doar două, pentru că pizza e doar de două ori mai scumpă decât cafeaua. Pentru voi, e o afacere excelentă. Luați pizza în plus.
Același lucru se poate spune și altfel: în A, utilitatea marginală pe leu cheltuit este mai mare la pizza decât la cafea. Fiecare leu mutat de la cafea la pizza vă aduce mai multă satisfacție decât pierdeți. Dar pe măsură ce cumpărați mai multă pizza, utilitatea marginală a pizzei scade. În harta noastră, o cafea vă aduce aceeași satisfacție oricâte ați avea. În multe situații reale, cafelele rămase devin chiar mai prețioase, iar efectul este și mai puternic. La 2 pizza și 6 cafele, rata marginală de substituție este 3, tot mai mare decât 2, așa că mai mutați niște bani spre pizza. Vă opriți în E, cu 3 pizza și 4 cafele. Aici rata a coborât la 2, iar utilitatea marginală pe leu este aceeași pentru ambele bunuri.
Puțini dintre noi calculează utilități marginale sau rezolvă probleme de optimizare la casa de marcat. Totuși, aceste idei vă ajută să înțelegeți lumea din jur și să luați, de acum înainte, decizii mai bune.
Testează-ți cunoștințele: Alegerea optimă a consumatorului (10 întrebări)