Intrare, ieșire și curba ofertei: ramura cu costuri descrescătoare
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Încheiem discuția despre intrare, ieșire și curbele ofertei cu un caz rar, dar fascinant: ramura cu costuri descrescătoare.
De ce ne interesează acest caz? Pentru că el pare să explice un fenomen pe care îl vedem peste tot: aglomerările de firme din aceeași industrie în același loc, pe care economiștii le numesc clustere. Orășelul Dalton, din statul american Georgia, își spune „capitala mondială a mochetelor”, pentru că acolo se fabrică o parte uriașă din mochetele lumii. Silicon Valley înseamnă tehnologie, Hollywood înseamnă filme. Iar în Hangji, un orășel din China, se fac miliarde de periuțe de dinți pe an.
Are Hangji ceva special, care să-l facă locul ideal din lume pentru periuțe de dinți? Deloc. Nu e ca la diamante sau la aur, unde contează ce se află în pământ. Periuțele de dinți se pot face oriunde. Nici Dalton nu are vreun avantaj natural pentru mochete. Atunci de ce apar aceste clustere?
Ideea este următoarea: clusterele apar atunci când o producție mai mare a ramurii într-un loc scade costurile tuturor firmelor din acel loc. Cel mai ușor se vede printr-o poveste stilizată, care se potrivește cu istoria multor clustere, inclusiv a celui din Dalton.
Prima firmă se așază într-un loc mai mult sau mai puțin la întâmplare. Dar, odată ajunsă acolo, ea creează cunoaștere locală. În cazul Dalton, era vorba despre cum se fac mochetele. Firma își instruiește muncitorii în tehnici specializate. Apar în apropiere și furnizori, de exemplu cei care produc materialul pentru spatele mochetei. Locul începe să aibă avantaje doar pentru că acolo există deja o firmă.
O a doua firmă, care se uită prin toată țara după un loc unde să se instaleze, alege același oraș. Acolo găsește deja inputurile specializate. Acolo găsește mai ușor muncitori care cunosc tehnologia. Odată instalată, și ea adaugă la cunoașterea locală. A treia firmă constată că, în acel oraș, costurile sunt și mai mici decât în altă parte. Și procesul continuă.
Putem vedea totul ca pe un cerc virtuos. Producția crește. Costurile scad. Costurile mai mici atrag și mai multe firme. Firmele noi cresc producția. Iar ciclul se reia.
Firește, procesul nu merge la nesfârșit. Costurile nu ajung niciodată la zero. Dar el poate dura destul de mult încât locul respectiv să capete un avantaj copleșitor. Pe grafic, asta înseamnă o curbă a ofertei pe termen lung care, cel puțin pe o porțiune, coboară: cu cât ramura produce mai mult în acel loc, cu atât prețul la care poate oferi este mai mic.
În Dalton s-au adunat atât de multe firme de mochete încât ar fi aproape o nebunie să produci mochete în altă parte. Acolo găsești ușor muncitori, cunoaștere și furnizori care înțeleg afacerea. Până și colegiile locale predau tehnicile necesare în această industrie. Așa poate genera un cerc virtuos costuri descrescătoare.
Gândiți-vă și la concentrarea firmelor de IT din Cluj. Când multe firme din același domeniu stau în același oraș, se formează acolo un bazin de specialiști, de cursuri și de experiență, care face orașul și mai atractiv pentru următoarea firmă.
O observație de prudență. Tocmai pentru că primul pas e în mare parte întâmplător, nimeni nu poate ști dinainte unde va porni un asemenea cerc. De aceea încercările autorităților de a „fabrica” peste noapte un nou Silicon Valley, cu subvenții și parcuri tehnologice construite de la zero, eșuează adesea. Uneori avantajul unei regiuni nu vine din natură, ci din istoria ei, iar istoria nu se poate decreta. Ideea contează și pentru comerțul internațional: uneori un loc exportă un produs în toată lumea nu datorită naturii, ci pentru că acolo s-a format, la început aproape întâmplător, un cluster.
Să recapitulăm unitatea. Am făcut două lucruri. Mai întâi, pornind de la maximizarea profitului și de la curbele de cost ale firmei, am văzut cum decide o firmă cât să producă și când să intre sau să iasă dintr-o ramură. Apoi, pornind de la aceste decizii, am construit curba ofertei. Am văzut trei cazuri. Ramura cu costuri constante, ca înregistrarea domeniilor, lingurile, serviciile de ospătar sau ridichile, are o curbă a ofertei orizontală. Ramura cu costuri crescătoare, ca petrolul, oțelul sau inginerii nucleari, are o curbă a ofertei crescătoare. Iar ramura cu costuri descrescătoare, cazul rar dar important, are, pe o porțiune și într-un anumit loc, o curbă a ofertei descrescătoare. Ea explică de ce industriile se adună în clustere.
Testează-ți cunoștințele: Intrare, ieșire și curba ofertei: ramura cu costuri descrescătoare (9 întrebări)