Externalități și stimulente: economia pandemiei de COVID-19
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
În această lecție aplicăm două principii pe care le cunoaștem deja, externalitățile și stimulentele, la o problemă foarte concretă: pandemia de COVID-19 și politica vaccinurilor. Începem însă cu un caz mai simplu, vaccinul antigripal.
Vaccinul antigripal este un exemplu clasic de bun cu externalitate pozitivă. Când mă vaccinez, mă protejez pe mine, dar îi protejez și pe cei din jur, pentru că e mai puțin probabil să transmit virusul. Economistul american Corey White a încercat să măsoare acest beneficiu pentru ceilalți. După estimările lui, cam la fiecare două vaccinări, o altă persoană scapă de o zi de boală în care ar fi lipsit de la serviciu. Iar la aproximativ patru mii de vaccinări se salvează o viață. E un mod extraordinar de ieftin de a salva vieți.
Problema este că oamenii nu pun în balanță beneficiile pentru alții la fel de mult ca pe cele pentru ei înșiși. Beneficiul social e mare, dar stimulentul individual e mai mic. Rezultatul: se vaccinează mai puțini oameni decât ar fi eficient.
Societățile răspund acestei externalități în mai multe feluri. Pentru unele boli, cum este poliomielita, multe țări cer vaccinarea copiilor înainte de intrarea la școală. Alteori folosim stimulente: subvenționăm vaccinurile ca să le ținem prețul jos. În România, de exemplu, vaccinurile din schema națională pentru copii sunt gratuite.
Și nu doar statul face asta. Unele firme le oferă angajaților vaccinul antigripal gratuit. E un caz interesant, în care angajatorul internalizează o parte din externalitate: când se îmbolnăvesc mai puțini colegi, sunt mai puține absențe.
Pandemia de COVID-19 a fost un caz special, pentru că externalitățile s-au putut vedea chiar în prețurile de pe bursă. De fiecare dată când un producător de vaccinuri anunța o veste bună, de pildă rezultate promițătoare dintr-un studiu clinic, urcau acțiunile multor companii. Cel mai spectaculos moment a fost în noiembrie 2020, la anunțul rezultatelor foarte bune ale vaccinului dezvoltat de BioNTech și Pfizer. Acțiunile companiilor aeriene și ale celor din turism au sărit puternic.
Ce ne spune asta? Companiile aeriene captau o parte din beneficiile create de producătorii de vaccinuri. Iar dacă producătorii nu păstrează toate câștigurile pe care le creează, stimulentul lor de a produce e prea mic.
Aici economistul ajunge la o concluzie opusă celei a omului de pe stradă. Omul de pe stradă se teme că producătorii de vaccinuri vor câștiga prea mult, că vor profita de criză. Economistul se teme de contrariu: că vor câștiga prea puțin față de valoarea socială a ceea ce produc.
De fapt, inovația în general este răsplătită prea puțin. Laureatul Nobel William Nordhaus a estimat că inovatorii păstrează doar în jur de doi la sută din valoarea creată de inovațiile lor. Restul ajunge la consumatori și la alte firme.
Avem câteva instituții pentru această problemă: finanțăm cercetarea fundamentală din universități și acordăm brevete. Pentru COVID, niciuna nu se potrivea. Era prea târziu ca să subvenționăm cercetarea de bază. Iar brevetul era exact instrumentul greșit. Un brevet permite un preț peste cel concurențial. Dar pentru un bun cu externalitate pozitivă, chiar și prețul concurențial e prea mare. Ne-am dori un preț sub el.
Ce putem face, dacă profiturile mai mari sunt greu de acceptat politic? Putem reduce costurile producătorilor. Un grup de economiști, printre care laureatul Nobel Michael Kremer și Susan Athey, a propus ca statele să plătească o parte din costurile producătorilor de vaccinuri.
Majoritatea vaccinurilor aflate în dezvoltare eșuează. De aceea, de obicei, un producător nu construiește o fabrică până când vaccinul nu e dovedit sigur și eficient. Asta înseamnă că, după aprobare, pot urma luni în care nu există capacitate pentru milioane de doze. Propunerea a fost ca statele să plătească firmele să construiască din timp capacitate, pe risc.
E scump să construiești o fabrică pentru un vaccin care s-ar putea să nu fie aprobat niciodată. Dar e și mai scump să nu ai doze în clipa în care vaccinul este aprobat. Numai în Statele Unite, fiecare lună fără vaccin însemna mii de vieți pierdute și miliarde de dolari din producție. Uniunea Europeană a mers, în parte, pe această logică: prin contractele de achiziție anticipată din 2020, a plătit în avans o parte din costurile producătorilor.
Externalități, stimulente, politica inovației, proiectarea unor piețe mai bune: acestea sunt principii de bază ale economiei. Și, așa cum am văzut, ne pot ajuta să facem politici mai bune chiar și în mijlocul unei pandemii.
Testează-ți cunoștințele: Externalități și stimulente: economia pandemiei de COVID-19 (9 întrebări)