Plafoanele de preț
Să ne întoarcem în august 1971. Inflația îngrijora Statele Unite, iar președintele Richard Nixon a ales o soluție care părea foarte simplă. A anunțat că prețurile și salariile din toată țara sunt înghețate. Pe scurt, a scumpi ceva devenise ilegal.
Pe multe piețe, prețul de echilibru a ajuns curând peste prețul înghețat. Numai că prețul real nu avea voie să urce după el. S-a lovit de un plafon, adică de prețul maxim permis de lege. De aici și numele: plafon de preț, în engleză price ceiling.
Cu un plafon în vigoare, cumpărătorii nu mai pot arăta cât de mult își doresc un bun oferind mai mulți bani. Iar vânzătorii nu au niciun stimulent să ofere mai mult, pentru că nu au voie să ceară mai mult. Rezultatul este o penurie: cantitatea cerută depășește cantitatea oferită.
În anii '70, din cauza plafoanelor la benzină, o benzinărie fără benzină devenise o imagine obișnuită în America. Dar povestea nu se oprește aici. Dacă sunt mai mulți doritori decât benzină, cine o primește până la urmă?
Cumpărătorii nu mai puteau concura oferind un preț mai mare. Așa că au concurat altfel: stând la coadă, ore în șir. Prețul în bani a rămas pe loc, dar prețul plătit în timp a crescut. Și aici apare o diferență esențială. Banii plătiți ajung la vânzător, pe când timpul pierdut la coadă nu ajunge la nimeni. Este pur și simplu irosit.
Vă amintiți, din unitatea despre sistemul prețurilor, cum prețurile coordonează munca a mii de oameni care nu se cunosc între ei? Cu prețurile blocate, această coordonare s-a stricat. Lipsa oțelului a trimis acasă muncitori de pe șantiere și a amânat construcții. Fabrici și birouri s-au oprit, iar odată cu ele s-au oprit și firmele care depindeau de ele.
Cel mai ironic caz: țara trecea prin cea mai grea criză energetică din istoria ei, dar forajul după petrol era îngreunat de lipsa echipamentelor de foraj din oțel.
Într-o piață liberă, când gerul lovește coasta de est, crește cererea de combustibil pentru încălzire și prețul urcă acolo. Comercianții cumpără ieftin unde combustibilul valorează puțin, de pildă în California, și îl duc unde valorează mult. Cu prețurile plafonate, semnalul acesta a dispărut. În iarna grea dintre 1972 și 1973, unii oameni din est sufereau de frig, în timp ce în alte părți ale țării se găsea combustibil chiar și pentru încălzirea piscinelor.
Apoi au venit puii. Prețul cărnii de pui era plafonat, dar prețul furajelor nu. Fermierii au făcut socoteala și au văzut că, la prețul impus, ar fi pierdut bani dacă i-ar fi hrănit până la vânzare. Așa că au înecat milioane de pui. Lista consecințelor ciudate și neintenționate poate continua mult.
În lecțiile următoare vom lua plafoanele de preț pe rând, prin cele cinci efecte pe care le produc. Și vom vedea cum se explică fiecare cu ajutorul cererii și ofertei.
Testează-ți cunoștințele: Plafoanele de preț (6 întrebări)