Eu, trandafirul
București, începutul lui martie. Afară e frig, uneori chiar ninge. Un tânăr iese de la metrou cu un buchet de trandafiri roșii în brațe. E 8 Martie și vrea să facă o impresie bună.
Să ne oprim puțin. Trandafiri proaspeți, la începutul primăverii, când la noi abia ies ghioceii? De unde au apărut? Și nu e vorba doar de un buchet. În zilele dinaintea lui 8 Martie se vând în toată țara flori cât pentru milioane de mame, bunici, colege și prietene. O mare parte din ele nu au crescut în sere românești.
Florile acestea au un drum lung. Mulți trandafiri cresc în Kenya, în Ecuador sau în Columbia, unde soarele e generos tot anul. Lalelele vin adesea din Țările de Jos. Iar multe flori trec prin marile licitații olandeze, unde comercianți din toată Europa cumpără loturi întregi în câteva secunde.
În spatele unui singur buchet stă o rețea uriașă de oameni: fermieri, culegători, transportatori, piloți, comercianți la licitație, angrosiști, florari. Toți colaborează ca o floare tăiată pe un alt continent să ajungă, în câteva zile, în mâna cuiva din București.
Și acum partea uimitoare. Nimeni nu coordonează acest proces. Nu există un minister al florilor și nici un plan național pentru 8 Martie. De fapt, nimeni nu știe cum funcționează întregul lanț. Fiecare vede doar bucățica lui și urmărește propriul interes.
Cu toate acestea, lucrurile se leagă. Prin sistemul prețurilor, cunoașterea și interesul fiecăruia se potrivesc cu ale celorlalți, ca și cum, în cuvintele lui Adam Smith, ar fi conduse de o mână invizibilă.
Așa că data viitoare când primiți sau dăruiți flori de 8 Martie, priviți-le și ca pe un simbol al cooperării la scară mondială. Dar ce este, de fapt, această mână invizibilă? În lecțiile următoare o vom face vizibilă.
Testează-ți cunoștințele: Eu, trandafirul (6 întrebări)