Ce deplasează curba ofertei
Știm deja ce este curba ofertei și cum o citim. Acum ne întrebăm ce o face să se miște. Răspunsul încape într-un singur cuvânt: costurile. Orice modificare a costurilor de producție deplasează curba ofertei.
O creștere a costurilor reduce oferta. Pe grafic, asta înseamnă că întreaga curbă a ofertei se deplasează în sus și la stânga. De ce în ambele direcții deodată? Ca să înțelegem, ne amintim cele două moduri de a citi curba, din lecția trecută.
Citită pe orizontală, deplasarea spre stânga ne spune că, la același preț, producătorii vor și pot să vândă acum o cantitate mai mică, pentru că îi costă mai mult. Citită pe verticală, ne spune că, pentru orice cantitate, producătorii trebuie să primească acum un preț mai mare ca s-o ofere. De aceea curba urcă. Ambele interpretări sunt corecte și descriu același lucru: costuri mai mari înseamnă în sus și la stânga.
O scădere a costurilor face exact invers. Oferta crește, iar curba se deplasează în jos și la dreapta. La orice preț, producătorii sunt dispuși să vândă mai mult. Sau, spus altfel, orice cantitate o vând acum la un preț mai mic.
Mulți factori pot ridica sau coborî costurile. Să trecem prin câteva exemple.
Primul factor este inovația tehnologică. Să zicem că aveți o fermă de căpșuni și cineva inventează o mașină care culege automat căpșunile, repede și fără să le strivească. Ce se întâmplă cu oferta de căpșuni?
Noua tehnologie reduce costurile, deci crește oferta. Fermierii sunt dispuși să vândă mai multe căpșuni la orice preț. Sau, echivalent, sunt dispuși să vândă aceeași cantitate la un preț mai mic. Curba ofertei de căpșuni se deplasează în jos și la dreapta.
Al doilea factor sunt prețurile inputurilor, adică ale materialelor și serviciilor folosite în producție. Imaginați-vă că produceți mobilă din lemn masiv. Incendii mari distrug plantațiile de arbori, iar prețul lemnului crește. Ce se întâmplă cu oferta de mobilă?
Costurile de producție ale mobilei au crescut, așa că oferta scade. Curba se mută în sus și la stânga. La orice preț, producătorii vând acum mai puțină mobilă. Sau, echivalent, aceeași cantitate o vând doar la un preț mai mare.
Al treilea factor: impozitele și subvențiile. Să începem cu un impozit. Să presupunem că statul introduce un impozit de 50 de bani pe fiecare covrig vândut. Pentru brutar, impozitul funcționează exact ca un cost în plus, deci reduce oferta.
Cu cifre ipotetice: înainte de impozit, brutarii erau dispuși să vândă un milion de covrigi la 2 lei bucata. Impozitul ridică toată curba ofertei cu exact 50 de bani. Ca să vândă în continuare un milion de covrigi, brutarii trebuie acum să primească 2,50 lei pe bucată.
Atenție, nu am spus încă ce se întâmplă cu prețul de pe piață. Am vorbit doar despre curba ofertei. Efectul impozitului asupra prețului îl lămurim în unitatea despre impozite și subvenții.
Subvenția este opusul impozitului. Ea funcționează ca o reducere a costurilor firmei, deci crește oferta și coboară curba.
Al patrulea factor este intrarea sau ieșirea producătorilor de pe piață. Să presupunem că Statele Unite semnează un acord de liber schimb care le permite producătorilor canadieni să vândă cherestea pe piața americană. Ce se întâmplă cu oferta de cherestea din Statele Unite?
Intrarea înseamnă mai mulți vânzători, deci mai multă ofertă. La orice preț, se oferă acum o cantitate mai mare. Sau, privit pe verticală, unii producători canadieni au costuri mai mici decât cei americani, așa că o anumită cantitate se poate livra la un preț mai mic. Deschiderea pieței deplasează curba în jos și la dreapta.
Invers, dacă piața se închide prin tarife vamale, cote de import sau legi care cer ca locuințele să fie construite numai cu cherestea autohtonă, vânzătorii străini ies de pe piață. Oferta scade, iar curba se mută în sus și la stânga.
Al cincilea factor este mai subtil: costurile de oportunitate. De obicei ne gândim la costuri în lei. Dar, așa cum am văzut la începutul cursului, costul fundamental este costul de oportunitate. Resursele folosite în producție pot servi la multe lucruri diferite.
Să luăm un exemplu. Ce se întâmplă cu oferta de căpșuni când crește prețul afinelor? Un indiciu: același teren poate fi cultivat cu căpșuni sau cu afine, iar fermierul alege.
Cât timp afinele sunt ieftine, cel mai profitabil este să cultivi căpșuni. Când prețul afinelor crește, fiecare hectar ținut sub căpșuni înseamnă un câștig mai mare la care renunți. Costul de oportunitate al căpșunilor a crescut. Așa că fermierii mută o parte din teren la afine și oferă mai puține căpșuni. Curba ofertei de căpșuni se deplasează în sus și la stânga.
Al șaselea factor sunt așteptările. Să presupunem că toată lumea se așteaptă ca recolta de grâu de anul viitor să fie foarte slabă. Atunci grâul va fi rar, iar prețul lui de anul viitor va fi probabil mare.
Ca să profite de prețul de mâine, fermierii păstrează o parte din grâu în silozuri, în loc să-l vândă tot acum. Dacă se așteaptă la prețuri mai mari în viitor, își reduc oferta de azi. Curba ofertei de azi se deplasează în sus și la stânga.
Puteți privi și acest caz ca pe o schimbare a costului de oportunitate. Dacă grâul se va vinde mai scump anul viitor, a-l vinde azi înseamnă să renunți la mai mult. E aceeași logică pe care am folosit-o la căpșuni și afine.
Acestea au fost exemplele noastre. Important nu este să învățați lista pe de rost. Rețineți regula: o scădere a costurilor deplasează curba ofertei în jos și la dreapta, iar o creștere a costurilor o deplasează în sus și la stânga. Dacă știți asta, știți să deplasați curba ofertei în orice situație.
Testează-ți cunoștințele: Ce deplasează curba ofertei (10 întrebări)