Curba ofertei: cum o construim din tabelul ofertei și cum o citim
În această lecție construim împreună o curbă a ofertei, pornind de la câteva cifre simple. Apoi învățăm două moduri diferite de a o citi. Amândouă vă vor folosi din plin în lecțiile următoare.
Să începem cu definiția. Curba ofertei, în engleză supply curve, este o funcție care ne arată ce cantitate oferă producătorii la diferite niveluri ale prețului. Ca exemplu, luăm piața petrolului. Aici prețurile se exprimă, de obicei, în dolari pe baril.
Iată un tabel al ofertei, cu cifre ipotetice. Dacă un baril se vinde cu 5 dolari, producătorii aduc pe piață 10 milioane de barili pe zi. La un preț mai mare, de 20 de dolari, cantitatea oferită crește la 25 de milioane de barili pe zi. Iar la 55 de dolari pe baril, ea ajunge la 50 de milioane de barili pe zi.
Acum mutăm tabelul pe un grafic. Pe axa orizontală punem cantitatea oferită, iar pe axa verticală punem prețul. Fiecare rând din tabel devine un punct.
Așezăm cele trei puncte și le unim cu o linie. Aceasta este curba ofertei de petrol. Pentru fiecare preț, ea ne spune ce cantitate sunt dispuși producătorii să vândă.
Observați că linia urcă de la stânga la dreapta. Motivul este simplu: petrolul nu costă la fel de mult peste tot. Ca să obținem mai mult petrol, trebuie să-l scoatem din locuri tot mai dificile, iar asta costă mai mult. Producătorii fac acest efort numai dacă primesc un preț mai mare.
Când prețul este mic, merită exploatat doar petrolul cel mai ieftin de extras. Pe măsură ce prețul crește, devine profitabil să forăm puțuri mai adânci sau să lucrăm în regiuni greu accesibile. La un preț ridicat, companiile acceptă chiar și costurile mari ale extracției din nisipurile bituminoase din Canada sau de pe platformele care forează în ape foarte adânci.
Trecem acum la cele două moduri de a citi curba. Primul este citirea pe orizontală. Porniți de la un preț de pe axa verticală, de exemplu 55 de dolari. Mergeți orizontal până la curbă, apoi coborâți pe axa cantității. Aflați că, la acest preț, producătorii vor și pot să ofere 50 de milioane de barili pe zi.
Procedăm la fel și pentru celelalte prețuri. La 20 de dolari pe baril, cantitatea oferită este de 25 de milioane de barili pe zi. La 5 dolari, este de 10 milioane.
Al doilea mod este citirea pe verticală, de jos în sus. Alegeți o cantitate pe axa orizontală, să zicem 25 de milioane de barili pe zi. Acum întrebarea este alta: care este cel mai mic preț pe care trebuie să-l primească producătorii ca să ofere această cantitate? Urcați până la curbă, apoi mergeți spre axa prețului. Răspunsul este 20 de dolari pe baril.
Să mai încercăm o dată. Cât trebuie să primească producătorii ca să ofere 50 de milioane de barili pe zi? Urcăm de la 50 până la curbă și găsim răspunsul: cel puțin 55 de dolari pe baril.
Cele două citiri ne ajută să rezolvăm probleme diferite. Citirea pe orizontală ne spune care este cantitatea maximă pe care producătorii vor și pot s-o vândă la un preț dat. Citirea pe verticală ne spune care este prețul minim cu care producătorii acceptă să vândă o anumită cantitate.
Cererea și oferta stau în centrul microeconomiei. De aceea, merită să exersați citirea acestor grafice până când vă vine natural, în ambele direcții.
Testează-ți cunoștințele: Curba ofertei: cum o construim din tabelul ofertei și cum o citim (8 întrebări)