Gândirea marginală și eroarea costului irecuperabil
La economie veți auzi foarte des cuvântul „marginal”. Beneficiu marginal, cost marginal, venit marginal, și lista continuă. Ce înseamnă, de fapt, să gândești la marjă? Și de ce contează atât de mult?
„Marginal” înseamnă, pur și simplu, puțin mai mult sau puțin mai puțin. Un pas mic față de locul în care vă aflați acum.
Să zicem că vă uitați la un film seara, în camera de cămin, și nu înțelegeți ce vorbesc personajele. Dați volumul puțin mai tare. Dar cât de tare ar trebui să-l dați? Răspunsul vine din comparația dintre beneficiul marginal și costul marginal al fiecărei trepte în plus.
La treapta 4, câștigul e mare: în sfârșit înțelegeți replicile. Treapta 5 aduce un plus mai mic, iar boxele hârâie ușor, dar per total e mai bine așa. La treapta 6 vine o scenă cu explozii, iar colegul de cameră, care doarme, se foiește în pat. Costul a devenit mai mare decât câștigul, deci reveniți la 5.
Faceți mereu aceste mici ajustări, în sus și în jos, și de fiecare dată comparați beneficiul marginal cu costul marginal. Asta este gândirea marginală: compari beneficiul următorului pas cu costul acelui pas.
Observați că gândirea marginală este o metodă prin care ajungeți la decizia cea mai bună. Dacă v-aș întreba direct care este volumul ideal pentru un film, probabil n-ați ști ce să răspundeți. Dar dacă ajustați pas cu pas, ajungeți la punctul în care beneficiul marginal este egal cu costul marginal. Acela este optimul. O problemă care pare grea se rezolvă astfel prin pași mici.
Gândirea marginală ne mai spune ceva important: la ce să nu ne gândim.
Să presupunem că aveți un mic magazin de haine și sunteți convinși că moda anilor șaptezeci e pe cale să revină. Așa că cumpărați o sută de perechi de blugi evazați, cu 150 de lei perechea. Cifrele sunt ipotetice. Le puneți un preț de 200 de lei, care vă acoperă costurile, inclusiv chiria și salariile. Numai că blugii nu se vând deloc.
Vă gândiți să scădeți prețul. Contabilul vă avertizează însă: dacă vindeți sub 200 de lei, sigur ieșiți în pierdere. Din fericire, ați făcut un curs bun de economie. Și vă amintiți că suma plătită pe blugi nu mai contează. Banii aceia s-au dus, orice ați face de acum încolo. Sunt un cost irecuperabil.
Ce contează acum este să comparați beneficiile marginale și costurile marginale ale opțiunilor pe care le aveți în față.
Prima opțiune: puneți blugii într-un depozit și sperați că vor reveni la modă. Poate că, într-o zi, veți obține pe ei 200 de lei perechea. Dar acum nu primiți nimic, iar depozitul costă. A doua opțiune: reduceți prețul drastic și îi vindeți pe toți acum, cu 100 de lei perechea. Eliberați raftul și aveți bani de investit în altceva. Alegeți a doua variantă și umpleți raftul cu marfă care chiar se vinde.
Pare simplu, nu? Totuși, chiar și oameni de afaceri cu experiență se uită prea mult la cât au plătit pe ceva și prea puțin la cele mai bune alegeri pe care le au acum. Greșeala aceasta se numește eroarea costului irecuperabil, în engleză sunk cost fallacy.
Întoarceți-vă puțin la începutul poveștii. Eroarea era acolo de la bun început. O vedeți? Am spus că ați stabilit prețul de 200 de lei pentru că acoperă costurile. Și asta era o greșeală. Dacă blugii evazați devin dintr-odată foarte căutați, ar trebui să-i vindeți cu mai mult de 200 de lei. Cât ați plătit pe ei nu contează, fie că decizia a fost bună, fie că a fost proastă.
Capcana aceasta ne pândește des, mai ales când ținem cu dinții de o greșeală mai veche. Ați auzit, probabil, că nu trebuie să renunțați niciodată. Un economist ar nuanța: uneori, a renunța la timp e exact decizia bună. Filmul de la cinema e plictisitor? Biletul e plătit și nu vi-l mai dă nimeni înapoi. Întrebarea e doar dacă următoarele două ore merită petrecute acolo. Dacă nu, ieșiți din sală.
Ne vine greu să admitem că am greșit. Așa se explică de ce unii oameni rămân ani la rând într-o relație, o afacere sau o carieră care nu le mai aduce nimic bun. Speră că vor îndrepta lucrurile și că vor arăta, astfel, că alegerea inițială a fost corectă. Logica economică spune altceva: trecutul nu se mai poate schimba, deci deciziile se iau privind înainte.
Să recapitulăm. Unu: gândiți-vă la puțin mai mult sau puțin mai puțin și continuați să ajustați până când beneficiul marginal este egal cu costul marginal. Acela este optimul. Doi: când alegeți, luați în calcul doar costurile și beneficiile care depind de alegerea respectivă. Costurile irecuperabile nu intră în socoteală.
Gândirea marginală vă folosește mult dincolo de orele de economie: la buget, la învățat, la orice decizie de tipul „încă puțin sau ajunge?”. În unitatea următoare o vom folosi pentru a construi curbele cererii și ofertei.
Testează-ți cunoștințele: Gândirea marginală și eroarea costului irecuperabil (10 întrebări)