Economisirea fără voință
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Irina își promite în fiecare lună că de data asta va pune deoparte 300 de lei. Pe 5, când îi intră banii, e plină de hotărâre. Pe 25, după câteva ieșiri, o comandă online și un cadou, mai are 40 de lei și o mică dezamăgire. Irina nu e risipitoare. Pur și simplu se bazează pe ceva care nu funcționează pentru aproape nimeni: voința.
Ideea centrală a acestei lecții este simplă: nu încercați să fiți mai disciplinați, ci construiți-vă un sistem care face disciplina inutilă. Voința e nesigură: cedează după o zi lungă, la oboseală sau în fața unei reduceri. Un sistem bun lucrează la fel de bine și în zilele proaste.
Primul instrument este automatizarea. Setați un transfer automat din contul curent în contul de economii, programat chiar în ziua în care intră salariul sau bursa. Astfel, decizia se ia o singură dată, nu în fiecare lună. Este forma practică a principiului „plătiți-vă pe voi primii” din prima lecție a modulului.
Economiștii comportamentali au studiat mult această idee. Oamenii tind să rămână la varianta implicită, adică la ce se întâmplă dacă nu fac nimic. De aceea, unii angajatori sau sisteme de pensii îi înscriu automat pe oameni într-un plan de economisire, cu dreptul de a ieși. Voi puteți face același lucru pentru voi înșivă: faceți ca varianta implicită să fie economisirea, iar cheltuiala să ceară un efort.
Al doilea instrument sunt conturile separate pe obiective. Un cont pentru fondul de urgență, unul pentru vacanță, unul pentru un laptop nou. Banii care au un nume sunt mai greu de cheltuit pe altceva. Aici vă ajută chiar o eroare despre care am vorbit la începutul cursului, contabilitatea mentală: tendința de a trata banii diferit în funcție de „cutia” în care îi punem. De data asta, o folosim în favoarea noastră.
Al treilea instrument este rotunjirea plăților. Unele bănci oferă opțiunea ca fiecare plată cu cardul să fie rotunjită în sus, de exemplu la următorul multiplu de cinci sau de zece lei, iar diferența să meargă în economii. Să presupunem, ipotetic, că rotunjirea vă aduce în medie 3 lei la fiecare plată și că faceți 40 de plăți pe lună. Asta înseamnă 120 de lei pe lună și aproximativ 1.440 de lei pe an, fără să simțiți aproape nimic.
Al patrulea instrument sunt regulile simple, stabilite dinainte. De exemplu: jumătate din orice bani primiți în plus, ca un bonus sau un cadou de ziua voastră, merge direct în economii. Sau: la fiecare creștere de salariu, transferul automat crește cu jumătate din diferență. Așa, nivelul vostru de trai crește și el, dar economiile cresc mai repede.
Practic, deveniți arhitecții propriilor alegeri. Nu vă interziceți nimic. Doar schimbați ordinea pașilor și distanța până la bani: economiile se fac singure, iar cheltuielile mari cer un pas în plus.
Probabil ați auzit sfatul: „economisiți ce vă rămâne la sfârșitul lunii”. Problema este că, de cele mai multe ori, cheltuielile cresc până la nivelul banilor pe care îi avem la îndemână. Ce rămâne la final e adesea foarte puțin. Ce mutați la început, în schimb, aproape că nu mai simțiți lipsa.
Regula de reținut, a doua din cursul nostru: plătiți-vă pe voi primii și automatizați.
Exercițiul de azi: deschideți aplicația băncii și configurați două automatizări. Prima: un transfer recurent, oricât de mic, în ziua în care vă intră banii. A doua: rotunjirea plăților sau un cont separat pentru un obiectiv concret. Durează cam zece minute și lucrează pentru voi luni la rând.
Cu acest pas încheiem modulul despre economisire. În modulul următor trecem pe partea cealaltă a balanței și vedem ce este, de fapt, creditul.
Testează-ți cunoștințele: Economisirea fără voință (6 întrebări)