Harta actorilor
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Multe propuneri bune nu mor pentru că sunt greșite. Mor pentru că autorul lor a crezut că e suficient să aibă dreptate. A uitat să se întrebe cine câștigă, cine pierde, cine are puterea să blocheze și cine nici nu știe încă că este afectat. În modulul 7 am făcut analiza distribuțională: cine câștigă și cine pierde, în bani și în bunăstare. Azi ne uităm la aceiași oameni din alt unghi: ce pot face ei pentru sau împotriva unei decizii.
Părțile interesate sunt toți cei afectați de o decizie sau care o pot influența. Uneori sunt aceleași persoane, alteori nu. Un student care va veni peste trei ani este puternic afectat, dar nu are nicio putere azi. O instituție care trebuie să dea un aviz conform, adică unul de care autoritatea este obligată să țină seama, poate opri un proiect care nu o afectează deloc. De aceea avem nevoie de o hartă.
Cea mai folosită unealtă este grila putere-interes. Pe axa orizontală, interesul: cât de mult îi afectează decizia. Pe axa verticală, puterea: cât de mult pot influența rezultatul, prin vot, prin bani, prin aviz, prin presă sau prin mobilizare. Ies patru cadrane. Cei cu putere mare și interes mare sunt jucătorii-cheie: îi implicați îndeaproape. Cei cu putere mare și interes mic trebuie ținuți mulțumiți, ca să nu devină opozanți. Cei cu interes mare și putere mică trebuie ținuți informați și, adesea, ajutați să aibă o voce. Iar ceilalți sunt monitorizați.
Pe hartă, câțiva actori merită o culoare aparte: actorii cu drept de veto. Sunt cei fără acordul cărora decizia nu poate trece: o majoritate în consiliul local, o comisie, o instituție care dă un aviz conform, o instanță. Cu cât sunt mai mulți actori cu drept de veto, cu atât schimbarea e mai grea. Asta e bine când protejează împotriva abuzurilor și rău când blochează orice reformă. Drumurile din lecția 08.01 sunt, de fapt, o listă de actori cu drept de veto.
Harta nu este statică. Actorii pot forma coaliții, uneori neașteptate. Două grupuri care nu au nimic în comun pot susține aceeași măsură din motive diferite. Un ecologist poate susține clădiri mai înalte lângă transportul public pentru că reduc folosirea mașinii. Un dezvoltator le susține pentru că poate construi mai mult. Coaliția nu cere ca toți să aibă aceleași valori, doar aceeași decizie.
Acum partea cea mai delicată: pierzătorii. Orice schimbare reală are pierzători. Problema este că ei sunt, de obicei, mai vizibili decât câștigătorii. Știu exact ce pierd, sunt aproape și se pot organiza. Câștigătorii sunt împrăștiați și nu știu încă ce câștigă. Este logica beneficiilor concentrate și a costurilor dispersate din lecția 03.05, doar că, de data aceasta, reforma este cea care împrăștie beneficiile și concentrează costurile.
Ce puteți face? Trei lucruri, onest. Primul: luați în serios obiecțiile. Uneori, pierzătorii au dreptate în privința unui cost real pe care l-ați ignorat, iar propunerea devine mai bună. Al doilea: compensați, acolo unde costul este real și se poate măsura. Compensarea poate fi în bani, dar și în bunuri concrete: un parc, o stradă reabilitată, reguli mai stricte pentru zgomot. Al treilea: dați voce câștigătorilor invizibili, cu date despre câți sunt și ce pierd azi.
Ce nu faceți: nu cumpărați tăcerea cu privilegii. O excepție dată unui grup puternic ca să nu mai obiecteze poate transforma o reformă bună într-una proastă. E exact drumul spre căutarea de rente și spre captura reglementatorului, despre care vorbim în lecția 08.06.
Și o precizare despre harta însăși. Ea vă spune cine are putere, nu cine are dreptate. Un decident care proiectează politica doar ca să mulțumească actorii din colțul de sus al grilei ajunge să servească interesele celor organizați, nu interesul public. Harta este o unealtă de strategie, nu un criteriu de alegere. Ce opțiune merită recomandată ați stabilit în modulul 7, cu matricea de decizie. Harta vă ajută doar să o duceți până la vot.
Să ne întoarcem la chiriile studenților și să desenăm harta pentru pachetul nostru.
Susținătorii sunt studenții, universitățile și dezvoltatorii. Studenții au un interes uriaș, dar putere mică, mai ales cei care nu au încă domiciliul în oraș și nu votează acolo. Universitățile au greutate în oraș și au date. Dezvoltatorii au interes și resurse, dar un sprijin prea zgomotos din partea lor poate face proiectul suspect în ochii publicului.
Opozanții sunt o parte dintre locuitorii cartierelor din jurul campusurilor, îngrijorați de zgomot, de trafic și de clădiri mai înalte. Au interes mare, sunt aproape, votează în oraș și sunt bine organizați. Dacă am pune în discuție plafonarea chiriilor, opțiunea O1, opozanți ar fi și mulți proprietari; dar am respins deja plafonul, din motivele discutate în modulele 6 și 7.
Indecișii sunt cei mai importanți pentru consilierul nostru: ceilalți consilieri locali, primarul și locuitorii din restul orașului. Consiliul local are drept de veto asupra hotărârilor pentru O4 și O5.
Cum lucrăm cu această hartă? Pentru vecini, legăm densificarea de transport, prin opțiunea O5, și de condiții concrete în hotărâre: reguli pentru zgomot, spații verzi, trotuare. Pentru studenți, adunăm date și voci, mai ales ale celor care lipsesc. Pentru indeciși, construim o coaliție largă, cu universitățile în față, nu cu dezvoltatorii.
Lecția de design: desenează harta înainte să scrii textul. Notează cine câștigă, cine pierde, cine poate bloca decizia și cine lipsește din sală. Dacă nu știi cine se va opune, vei afla în ziua votului.
În lecția următoare vedem când are o propunere cele mai mari șanse să treacă și de ce momentul contează aproape la fel de mult ca ideea.
Testează-ți cunoștințele: Harta actorilor (7 întrebări)